Niciodată Singură
Am trăit-o şi p-asta: VIP pentru (mai puţin de) o zi!
Cum spuneam încă de aseară, liceul din oraşul meu e în sărbătoare. Manifestările au ajuns la cea de-a IX-a ediţie dar, comparativ cu anii anteriori, organizarea de acum a întrecut orice aşteptări!
Îmi propusesem să asist doar la câteva activităţi, care mi s-au părut deosebite prin conţinut: o întâlnire a elevilor cu absolvenţii din generaţia 2000, alta cu profesorii pensionari şi, la sfârşit, o masă rotundă la care sunt invitaţi reprezentanţii comunităţii locale şi cei ai agenţilor economici.
Până acum, de departe, cea mai reuşită a fost întâlnirea cu absolvenţii(cea cu pensionarii s-a limitat doar la o masă festivă şi la un cadou constând în mape aniversare şi medalii). Aş putea povesti până mâine despre aceasta, însă peste o jumătate de oră trebuie să fiu la masa rotundă de care aminteam.
M-am dus ca reporter, dar am nimenrit direct pe canapeaua de onoare: „Eşti aici în dublă calitate: de reporter şi de fost absolvent!“, îmi spune profesoara-gazdă. „Şi tre să vorbesc ceva?“ întreb eu, deşi ştiam că răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Oops! Da' nu m-am pregătit cu nimic! „Lasă, te descurci tu!“ mă încurajează profa.
Şi m-am descurcat! „Sunt cea mai bătrână dintre absolvenţii de aici!“, am ţinut eu spun în faţa auditoriului format din adolescenţi de 17-18 ani. Îmi tremura vocea ca la prima serbare de la grupa mică, dar am scos un discurs coerent şi chiar aplaudat!
Nu-s obişnuită să fiu în lumina reflectoarelor, întotdeauna m-am considerat omul care observă şi se exprimă cel mai bine în scris. De data asta, am şi observat, dar am şi fost observată, iar emoţiile au fost infinite. Nu e uşor să vorbesc despre mine când sunt obişnuită să vorbesc despre alţii. Chiar m-am temut că nu voi şti să spun nimic. Dar cuvintele au venit unul după altul.
Cel mai bine m-am simţit la sfârşit când una dintre viitoarele absolvente mi-a spus că vrea să devină ziarist.
Deci, sunt şi eu cineva! (Măcar pentru o zi!)
Revin mai târziu!
Etichete: edit post
4 Responses
  1. Ionut POCLID Says:

    Oricine poate ajunge ziarist. A ajuns asta o meserie de rezerva, accesibila absolut oricui, din pacate. Cit despre speech, la mai multe...si poate te apuci si tu de ceva serios cum ar fi televiziunea


  2. calatorul Says:

    Totusi cine esti ? Misterioasa absolventa din 2000?Cu respect .Profu'


  3. Misterioasa absolventă din 1990! „Babăăăă!!!“ :))


  4. Pentru Ionut POCLID:
    Ai dreptate, unii ajung destul de uşor să fie ziarişti! La mine, a fost şi dorinţă, şi nevoie, dar m-a ajutat şi plăcerea de a scrie, deşi, după aproape 7 ani de meserie încă nu am dat tot ce pot. Din diferite motive, independente sau nu de voinţa şi crezul meu.
    Nu am îndrăznit niciodată să mă numesc jurnalist. Ar fi însemnat să fiu pe aceeaşi treaptă cu un Marius Tucă ori un CTP, şi i-aş jigni profund! Pentru a defini ceea ce fac, am împrumutat o sintagmă de la Tuodor Octavian care, cândva, îşi spunea „scriitor la ziar“. Nu e vorba de modestie, ci pur şi simplu asta cred că sunt!
    Mi-ar fi plăcut să fac radio, dar nu am voce bună. Pentru televiziune, nu am faţă! :)) Deocamdata, cred că mă aflu acolo unde accept să-mi fie locul. Ştiu că se poate şi mai bine, dar sunt convinsă că putea să fie şi mai rău.
    Dacă am pornit pe drumul ăsta, undeva trebuie să ajung(sper să nu fie un drum înfundat!)


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu