Niciodată Singură
Pe vremea mea (ştiu, sună de parcă aş avea cel puţin o sută de ani!), aveam „Cântarea României“. În funcţie de aptitudini artistice şi talent, eram „înregimentaţi“ la dansuri populare, la cor sau la recitări. Nici nu-mi mai aduc aminte „ce se purta“, pentru că am fost printre puţnii privilegiaţi care nu partcipau la nicio chestie de genul ăsta. Recunosc, meritul a aparţinut tatălui meu. În calitate de cadru didactic la şcoala în care am învăţat, putea interveni la profesorii care se ocupau cu „recrutările“ şi ei au văzut în mine un autentic anti-talent(dacă îmi este permisă sintagma). E drept că, la asta mai puneam umărul şi eu. La începutul fiecărui an şcolar, în cadrul primei ore de muzică, profesorul, Dumnezeu să-l odihnească, ne punea să cântăm prima strofă a inmului, ca să ne audă vocile. În încercarea disperată de a scăpa de corvoada repetiţiilor de la cor, fiecare cântam ca naiba, dar puţini aveau norocul să rămână pe margine. Printre ei, cei cu adevărat afoni(urechea formată a profului îi depista de la primele acorduri) şi...mademoiselle „Eu“. Degeaba mă schimonoseam, omul ştia dinainte că n-aveam chef de cântece patriotice, deşi i-a zis odată lui tata că m-aş descurca bine pe orice voce :)
Tot pe vremea mea, erau o grămadă de activităţi cu ocazia evenimentelor importante din istorie: 26 ianuarie, ziua lui Ceaşcă; 6 martie...ceva în legătură cu guvernul lui Petru Groza, parcă; Ziua Muncii, Ziua Partidului(8 mai ?), 11 Iunie, cu naţionalizarea....şi câte şi mai câte (încă le mai reţin, pentru că, în şcoala generală am fost ani la rând comandant de detaşament, iar în liceu „vice“ la UTC pe clasă, deci băgată pînă-n gât în chestiile astea!!!!). Printre ele, evident, şi 24 Ianuarie. Sincer, tot ce-mi amintesc este faptul că ori pregăteam program de recitări, ori referate. Dar nu-mi plăceau şi întotdeauna îmi doream să fiu în cu totul alt loc decât la manifestările astea.
Azi, după aproape 19 ani de la terminarea liceului, am asistat din nou la activităţi consacrate Unirii Principatelor Române. Întâi, la liceu. A fost un program artisitc, pregătit de „boboci“, coordonaţi de profesoarele de limba română, apoi, o dezbatere, organizată de o clasă a XII-a. Cu mâna pe inimă spun că NU M-AM PLICTISIT. Că am urmărit cu plăcere atât dramatizarea cu Moş Ion Roată, cât şi programul de cântece şi versuri. La dezbatere am ajuns un pic mai târziu(ambele activităţi se desfăşurau în paralel), dar tot am prins esenţialul. Chiar am fost plăcut surprinsă când am aflat că dezbaterea fusese propusă de elevi, care şi-au invitat profesorii de istorie ca să-i urmărească! Mai mult, în final, s-au prins şi într-o Horă a Unirii!
La polul opus, din păcate, s-au situat gimnaziştii. Au fost angrenaţi într-un concurs interşcolar pe tema Unirii şi, după părerea mea, momentul a fost prost ales: după ultima oră de curs, seara. Competiţia în sine n-o comentez, elevii au fost foarte bine pregătiţi. M-a surprins neplăcut, însă, atitudinea celor din sală. Au vorbit, s-au distrat, au apludat sau au huiduit, iar în final au făcut-o lată. După festivitatea de premiere, organizatorii au invitat asistenţa la Hora Unirii. Mă pregăteam să fac poze, eventual să filmez momentul. Surpriză! Ceea ce credeam eu că înseamnă pregătirea pentru marea Horă, era, de fapt, o migraţie în masă a copiilor către ieşire! În fuga lor, aproape că se călcau în picioare. Nu priveau decât înainte, împingându-se în faţă. Sesizând penibilul, profesorii au încercat să salveze aparenţele, prinzându-se într-o horă care numai a bucuriei nu mai era!
Se pot spune multe: despre lipsa de respect faţă de înaintaşi, faţă de istorie. Pot fi căutaţi şi judecaţi cei vinovaţi: copii, părinţi, profesori.
Mă gândeam, însă, că pe vremea mea, nimeni nu ar fi îndrăznit să procedeze aşa. S-ar fi lăsat nu cu nota 2, nu cu nota scăzută la purtare, ci cu exmatricularea!
Nici nouă nu ne plăcea să fim luaţi cu japca la activităţi. Ne supuneam, cuminţi, când eram mici, înjuram în gând, când eram la liceu, dar NICIODATĂ nu ne-am făcut de râs şcoala şi profesorii, aşa cum au făcut copiii în seara asta.
Am înţeles, vroiau acasă, la plimbare...oriunde, doar era vineri seară, început de weekend, de distracţie; am priceput, nu le place istoria; era clar că au venit doar ca spectatori. Dar cu Hora Unirii ce-au avut?
Mi-au lăsat un gust amar.
...şi nici măcar nu pot să scriu despre asta în ziar...
Etichete: edit post
0 Responses
:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu