Niciodată Singură
Când mă cert cu prietena mea, amândouă avem tendinţa de a ne înapoia lucrurile care ni le-am oferit reciproc. Prima dată, acest lucru s-a întâmplat acum vreun an şi ceva, în urma unei discuţii în contradictoriu purtate pe Mess. Nu mi-a plăcut ce mi-a zis în legătură cu, pe atunci, viitorul meu soţ şi, a doua zi, i-am trimis radiocasetofonul împrumutat. După un timp, evident, ne-am împăcat, şi radiocasetofonul şi-a recăpătat locul în camera mea.
Anul trecut, ne-am „împuns“ iar, tot pe Mess, şi prietena mi-a luat-o înainte, lăsându-mi camera web la o cunoştinţă comună. Culmea a fost că eu nu am trecut pe acolo şi, după câteva zile, a luat înapoi camera, ca să nu se piardă. Ulterior, iar ne-am împăcat, eu tot nu mi-am luat înapoi camera web, pentru că mai aveam una acasă, şi-apoi ştiam că prietena mea avea nevoie de ea când vorbea pe Mess cu, pe atunci, iubitul ei virtual(acum el e „iubitul ei actual“)!
De ce scriu tocmai acum despre chestia asta?
Pentru că, de mai bine de o săptămână, iarăşi sunt „în economie de cuvinte“ cu prietena mea. Recunosc, eu am început, dar ea a desăvârşit „opera“, în sensul că mi-a plătit o glumă, pe care eu o crezusem reuşită, cu vârf şi îndesat, într-un moment în care treceam printr-o situaţie pe care nu o doresc nici duşmanilor. Partea proastă e că „răzbunarea“ fusese pusă la cale împreună cu soţul meu însă, în momentul „complotului“, nici el nu ştia ceea ce mi se întâmplase! Azi, soţul meu a trebuit să se ducă la „iubi“ al ei, ca să ia un CD pe care i-l împrumutase în ziua „complotului“. Întâmplarea a făcut s-o găsească şi pe prietena mea acasă(venise în pauza de masă). Ea i-a înapoiat soţului meu o geacă din piele, pe care i-o dădusem în urmă cu câteva luni, pe considerentul că i-ar veni mai mai bine decât mie, care mă cam îngrăşasem.
Am descoperit geaca pe ghidonul bicicletei ergonomice din camera noastră după vreo două ore de la sosirea soţului.
Este foarte adevărat, prietena mea vroia să-mi dea înapoi geaca de mai mult timp, deoarece nici ei nu-i venea bine şi se gândise că puteam s-o vând. Dar de ce mi-a trimis-o tocmai acum? Alt „partaj“?
Ei, bine, da! Cred că „m-a simţit“, în sensul că, de la ultima noastră discuţie, am evitat-o cât am putut. Între timp, acolo unde lucrează, a avut loc şi o activitate despre care puteam să scriu un articol, dar nu m-am dus acolo ca să nu ne întâlnim. Mai mult, vineri seară, din greşeală, am intrat pe Id-ul ei de Mess. Era online. A răspuns, dar s-a dat drept iubitul ei, care a motivat că prietena mea ar avea oarece treabă. Doar dacă eram „cu pluta“ n-aş fi simţit că persoana care tasta nu era chiar prietena mea! Dar am zis ca el(ea)! În timpul în care am plecat de la masă, el (ea) a ieşit de pe Mess, fără nici un mesaj, ceea ce înseamnă că şi ea e supărată încă (de obicei, înainte de sign out, prietena mea îmi scrie: „Noapte buna, fată!“-că noi ne „fătăim“!). În plus, de atunci stă numai pe invizibil (o pot „verifica“ cu un link pe care tot ea mi l-a dat mai demult!) şi îmi vizitează în fiecare seară profilul pe care mi l-am creat pe un site.
De ce o evit? Pentru că trec foarte greu peste ultimul incident care a avut loc între noi. Deci, eu am făcut o glumă. Soţul meu, într-un exces de sinceritate, i-a spus prietenei mele adevărul şi chiar i-a propus (permis) să se joace şi ea cu mine când mă vede prima oară, ca „răzbunare“ pentru ce-i făcusem. Numai că, prietena mea şi-a ales foarte prost momentul „răzbunării“(înainte, chiar îi spusesem ce problemă am şi chiar găsise cuvinte de încurajare)! Cum s-ar zice, nu numai că a plătit poliţa, dar a dat şi ceva în plus, ca să nu rămână datoare!
Tot în seara cu pricina, eu mi-am cerut scuze pentru glumă şi i-am zis că lămurisem problema şi cu soţul meu, care nu ştia că, în momentul în care îi permitea ei să se joace puţin cu mine, aproape că trăiam o dramă.
În pofida acestui lucru, n-am văzut din partea ei nici o schimbare. Cred că gluma mea a supărat-o mai mult decât a lăsat să se vadă. Regret că nu pot să dau mai multe detalii, pentru că asta ar însemna „să spun din casă“ şi cred că citeşte acest blog, o vreme am postat link-ul către el pe site-ul unde mă vizitează ea zilnic. Dar pot să spun că mi-e foarte greu să trec peste atitudinea ei, tocmai pentru că a luat totul mult prea în serios şi în momentul în care a ales s-o facă pe nebuna cu mine eu chiar sufeream(iar problema aceea încă nu este rezolvată, dimpotrivă).
Faptul că mi-a înapoiat geaca tocmai acum, şi prin intermediul soţului meu mă îndreptăşeşte să cred că refuză să aibă în preajmă tot ce are legătură cu mine.
Pe undeva, o înţeleg. Gluma mea a lovit-o exact acolo unde o doare, deşi în momentul în care am făcut-o nu m-am gândit nicio clipă la aşa ceva. De abia când i-am văzut reacţia mi-am dat seama că ea nu şi-a depăşit problemele emoţionale, chiar dacă spune peste tot că actualul partener de viaţă îi oferă confortul psihic de care avea nevoie. Îmi pare rău să aflu acest lucru, nimeni nu a împins-o în relaţia asta, este doar alegerea ei.
Dar mai are timp să schimbe ceva.


Etichete: edit post
0 Responses
:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu