Niciodată Singură
Acum două săptămâni, tatăl meu s-a hotărât să meargă la oftalmolog. Vroia ochelari noi. Cei vechi nu mai ţineau pasul cu „nevoile“ :)
Nu s-a dus la Policlinică (nici nu ştiu dacă aşa mai se numeşte instituţia publică în care, slavă Cerului, nu am mai intrat de ani buni!), ci la cabinetul privat din buricul târgului, deşi ulterior a aflat că ambele sunt deservite de acelaşi medic specialist. Dar ce şi-a zis omul: dau un ban, dar ştiu că merită. Dotări moderne, lentile şi rame pentru toate buzunarele, başca un oftalmolog care e mai atent cu pacientul dacă-i ia şi banii.
Cu ideile astea bântuindu-i mintea, taică-meu a păşit cu încredere în cabinet. De fapt, în holul care e şi anticameră, şi magazin de prezentare, şi atelier. Asistenta de serviciu l-a introdus imediat la „doctora“ care nu s-a sfiit să-i spună din prima că o consultaţie costă fix 40 de lei. Bătrânul s-a conformat, altfel madama nu se uita în ochii lui. Nici cu aparatele ei ultimul răcnet, nici fără.
După 10 minute de investigaţii, tata a aflat că va trebui să vadă lumea cu dioptrii mai mari. A luat reţeta, a mulţumit, a dat săru'-mâna şi a ieşit în acelaşi hol anticameră-magazin de prezentare-atelier, unde a fost luat în primire de aceeaşi asistentă de serviciu care l-a anunţat că peste trei zile poate să vină după ochelarii cei noi.
Ajuns acasă, îmi povesteşte entuziasmat despre „aventura“ lui. „Şi ţi-a dat chitanţă?“, îl întreb eu la sfârşit. Mă priveşte tâmp: „Chitanţă? Pentru ce?“. „Pentru ăia 40 de lei. De unde ştii tu că-i onorariu? Avea afişat pe undeva tariful?“. „Ei, scria....“, îmi răspunde el.
Păi....bun aşa.
Nu e prima oară când o ia în freză. Acum 2-3 ani, s-a dus la orelist. Nu la noi, ci la Spitalul Judeţean. Instituţie publică de data asta. N-auzea bine omul şi s-a gândit să se ducă la doctoriţa care o făcuse bine şi pe mama, în anii 90, când se căptuşise cu o otită puternică.
Când a intrat în cabinet, ce-i spune duduia: „Să ştiţi că tariful meu este 100 de mii“(de lei vechi)! Parcă-i aud comentariul de după: „Păi chiar atât aveam de gând să-i dau, dacă era deşteaptă şi deschidea gura o secundă mai târziu!“
În plus, la începutul fiecărei luni, merge la medicul de familie căruia, în schimbul reţetei compensate, îi pune pe masă câte 10 lei. Individul deja s-a obişnuit cu filodorma, automat prescrie şi medicamentele, pentru că sunt mereu aceleaşi.
Rezultatele?

1. Deşi poartă de mai multe zile ochelarii cei noi, tata vede din ce în ce mai prost şi intenţionează să se programeze la alt oftalmolog. Nu înainte de a-i cere socoteală madamei la care a avut proasta inspiraţie de a se duce înainte(nu cred că va obţine ceva de la ea, dar e dreptul lui să încerce);
2. Deşi a respectat întocmai tratamentul prescris de orelistă, avea toate şansele să-şi piardă auzul(oricum a rămas cu sechele);
3. Deşi „cotizează“ lunar la medicul de familie, acesta nu e în stare să acorde nicio consultaţie ca lumea. Pentru că vine mereu nelămurit de la el, tata s-a apucat să citească despre toate bolile care-l interesează. Nu m-ar mira ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, să devină pacientul-doctor(fără portofoliu)!

PS: Şi nu am spus nimic despre fostul chirurg din oraşul meu care, în primăvara lui 1992, mi-a operat mama de apendicită după patru zile de la internare, deşi fusese adusă la spital cu dureri abdominale puternice, pentru „simplul“ motiv că nu-i strecurasem banii în buzunar! În plus, anestezia a fost făcută de mântuială şi biata mama a simţit aproape toate durerile. După intervenţie, a fost expediată în salon fără nicio recomandare, deşi un asistent mi-a spus că exista riscul de infecţie post-operatorie, pentru că, dacă dacă se mai întârzia mult, apendicele se spărgea. În momentul acela, am alergat după chirurg, l-am prins la intrarea în cabinet, i-am băgat banii în buzunar şi l-am întrebat ce e cu mama. În loc de răspuns, a început să strige după o asistentă: „Dragă, urgent, du-te în salonul .... şi ai grijă de doamna ....! Să-i administrezi .... din trei în trei ore şi mâine dimineaţă să-mi spui cum evoluează!“
....dar, despre morţi, numai de bine!
Etichete: edit post
4 Responses
  1. un'A'mic Says:

    sa inteleg ca e prima oara cand te trezesti in Romania? Nu e nici o noutate ca spaga se da, ca sa fie bine tuturor... faza cu "onorariile" e cu schepsis, fiecare cabinet particular isi poate fixa un onorariu, pentru ca nu exista plati fixe. E normal sa platesti pentru servicii de calitate. Nu cred ca e nevoie ca medicii (care, intre noi fie vorba - au datoria de a incerca sa faca totul pentru pacienti, chiar si pe gratis) sa ne bage fortat mana in buzunar. Suntem romani, micile 'atentii' vor ateriza oricum pe biroul medicului, nu?


  2. Nu onorariile mă deranjează şi nici cuantumul lor, atâta vreme cât se încadrează în nişte limite rezonabile. Acum iar vei spune că e prima oară când mă trezesc în România. Ei, bine, nu-i chiar aşa, doar cunoaştem cu toţii sistemul sanitar, cu şpăgile de nesimţiţi ale medicilor, cu cazurile de malpraxis etc.
    Altceva mă scoate din sărite: faptul că, dacă tot acceptăm, ca pacienţi, să dăm bani, măcar să merite efortul. Adică să nu o iau în freză ca taică-meu, care a dat bani fără să comenteze, a respectat tot ce i s-a prescris, dar în loc să-i fie mai bine, i-a fost mai rău. Iar când se duce la medicul de familie să-şi lămurescă problemele vine şi mai încurcat, pentru că individul nici nu-l priveşte. Dar banii ştie să-i îndese în buzunar.
    Ăsta era mesajul blogului.
    Mulţumesc lui Dumnezeu că, până acum, n-a trebuit să mă internez, să mă operez şi că mi-am permis să-mi cumpăr medicamentele de care am avut nevoie la un moment dat. Dar mi-o veni şi mie rândul într-o zi, nu? :)


  3. dana lungu Says:

    Esti o fericita pentru ca, traind in romania sau mai bine zis incercand sa traiesti in romania ai toate sansele sa mori cu zile.parintii tai au avut o bafta teribila tinand cont de cit de "buni" sunt medicii astia, scosi ca pe banda rulanta. oricum practica asta: bani dati fara chitanta este o chestiune generalizata la nivelul intregii tari. ba mai mult se ofuscheaza daca ai cumva tupeul sa le ceri chitanta pentru banutii dati.


  4. Este o chestie de genă istorică. De aia şi avem atîtea sinonime: ciubuc, peşcheş, bacşiş, şpagă, mită, comision, atenţie ş.a.m.d. Boală grea cu leac incert. Oricum, nu cred într-o reglare a moralei sociale în viitorul apropiat ori îndepărtat. nu atîta timp cît tinerii, dacă nu se conformează tiparelor... tradiţionale, sînt rapid ejectaţi din sistem. Şi, eventual, trimişi la export.


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu