Niciodată Singură
Nu ştiu cine a inventat comunicatul de presă, dar cred că a făcut un lucru bun.

Ştiu cine a inventat, însă, comunicatul de presă, ca mijloc de relaţionare cu media locală în primăria din oraşul meu. Şi cred că a făcut-o ca să se dea mare.
Nici acum nu-s sigură cine-l redactează. Am o bănuială, dar nu cred că va trece vreodată la stadiul de certitudine pentru că persoana implicată nu-mi va confirma niciodată că se ocupă de aşa ceva. Cu atât mai mult cu cât e ziarist şi cartea lui de muncă e în altă parte.

Primul comunicat din partea edililor l-am primit anul trecut, în perioada pre-electorală. M-a amuzat pentru că am înţeles planul prin care se urmărea câştigarea alegerilor.
Dar m-a băgat în ceaţă expeditorul: „Biroul de presă al primăriei“.
'ai nu mă-nnebuni? De când? Şi cu cine?

La început, l-am bănuit pe cel supranumit „şeful de cabinet“ sau „Copilu'“, cum încă i se mai spunea, deşi omul urma să împlinească 28 de ani. Era (şi încă mai este, pentru că a ajuns viceprimar) singurul individ din instituţie în care primarul avea încredere totală. Dar scria nefiresc de....corect din punct de vedere gramatical! Or, „Copilu'“ era renumit pentru chestii de genul „
Bine a-ţi venit, sperăm că ve-ţi petrece clipe minunate...“.

Până într-o zi, când dau Ziarist în anticamera primarului. Nu găsesc un subiect de conversaţie mai bun decât comunicatele de presă ale administraţiei. Mai mult, mă trezesc lăudându-l şi pe „Copil“ pentru ispravă. „Nu-i aşa? Scrie...surprinzător de bine!“, sună replica jurnalistului.
Şi s-a aprins beculeţul! Ahaaa, de asta vii tu pe-acilea spre sfârşitul programului, iar eu primesc e-mail-urile cu comunicatele de abia seara târziu, de-mi vine să mă urc pe pereţi?
Dar în campanie s-a schimbat treaba. Comunicatele nu mai soseau seara. Ci
de dimineaţă până seara. Pentru că Ziaristul era în oraş tot timpul. Şi iarăşi nu m-am prins din prima că, de fapt, el se ocupa şi de imaginea cadidatului care intenţiona să obţină un nou mandat.

Am crezut că, după alegeri, dacă a câştigat cine trebuia şi a dispărut Ziaristul, va dispărea şi comunicatul de presă, cu „Birou“ cu tot.
Dar „moda“ a continuat. A devenit supărătoare.

Azi, m-a enervat de-a dreptul. Am înjurat ca la uşa cortului când am văzut că „Biroul“ îl cita pe primarul care anunţa exact ceea ce scrisesem eu alaltăieri. Am crezut că omul nu citise presa şi vroiam să-l sun, ca să-l pun la curent cu noutăţile. Aveam de gând să-mi mai informez şi şefa că nu mai prelucrez documentul, pentru că nu aducea nimic nou la ceea ce consemnasem eu.

Înainte de asta, m-am dus la baie. Şi acolo s-a aprins iar beculeţul!

Trebuia să (re)scriu articolul. Dacă n-o făceam eu, o făcea altcineva din redacţie(pentru că şi cei de acolo primsc, odată cu mine, comunicatul). Şi nu din cauză că textul care văzuse deja lumina tiparului conţinea greşeli. Nu avea ceva esenţial: declaraţia lui. A PRIMARULUI. Era cea a viceprimarului. Pe care o făcuse într-o şedinţă de consiliu local de săptămâna trecută.

Cu jumătate de an în urmă, cineva de la o televiziune locală trebuia să facă un reportaj în oraş, iar primarul urma să-i fie ghid. Cum el n-a venit la întâlnire, vicele s-a oferit să-i ţină locul.
Big mistake! După ce s-au tras toate cadrele, înclusiv interviurile, un singur apel telefonic le-a trimis la gunoi. Primarul, nemulţumit, de-a dreptul furios din cauză că nu era el cel care trebuia să fie în prim-plan, a cerut echipei sistarea filmării. O săptămână mai târziu, l-am văzut „pe sticlă“.

Sunt convinsă că pe aceeaşi idee s-a mers şi acum.
Am scris despre un proiect iniţiat de primar şi promovat în şedinţa de consiliu de săptămâna trecută. Numai că, atunci, omul a lipsit şi toate explicaţiile le-a dat viceprimarul. Bineînţeles că pe el l-am citat.
Dar n-am fost „deşteaptă“, nu mi-a dat prin cap să trec înainte pe la „marele ctitor“
. L-am luat prin surprindere, aşa că el s-a simţit dator să apeleze la „Birou“, singurul capabil să-l (mai) vâre în faţă. Şi, oricum, ştirea nu apăruse decât în ziarul meu, deci nu strica să mai apară încă o dată (pentru că pot să pun pariu că ai mei o s-o repete, că doar sunt „independenţi“) şi să mai fie preluată şi de celelalte!

De aia dau de pământ cu comunicatele astea. Şi cred că, cine le-a introdus, ca mijloc de relaţionare cu media locală, în primăria din oraşul meu, a făcut-o ca să se dea mare. Dar e mic-mic-mic.
Chiar foarte mic.


Etichete: edit post
0 Responses
:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu