Niciodată Singură

Anul acesta, nu m-am omorât să trimit felicitări virtuale şi sms-uri cu urări de Paşte.

Ca să fiu, totuşi, în „trend“, am expediat câte un pps adecvat, evident, copiat de pe net.

Urmarea?

Trei mi-au trimis mulţumiri via e-mail, de la altul am găsit un offline pe mess, iar ultimul mi-a scris sms. Cel mai mult m-a amuzat acesta din urmă care, probabil, luat cu treburi, nu şi-a dat seama că-mi trimisese sms-ul de anul trecut!!!

Aşa am ajuns şi eu la concluzia celor care, zilele astea, au scris pe blog că felicitările virtuale nu mai au nicio valoare. Că le trimitem aşa, doar ca să dea bine la imagine, să nu ne trezim cu reproşuri de la unii sau alţii că nu ne-am gândit şi la ei de sărbători.

Nici urmă de emoţie iar de aşa-numita „atitudine evlavioasă“ nici nu mai amintesc.

Că e aşa o arată atât faptul că nu mi-au întors urările nici măcar cei cărora le-am scris, cât şi faptul că am primit sms-uri de la persoane pentru care chiar nu reprezint mare lucru (s-au folosit de funcţia „send to all“).

În plus, cine a fost supărat pe mine înainte de Paşte, la fel a rămas şi după, deşi i-am dat de înţeles că am îngropat securea războiului.

Pe vremea când nu aveam la îndemână nici telefonul mobil, nici internetul, dacă vroiam să felicit pe cineva, de aniversare, de Anul Nou sau de Paşte cumpăram de la poştă felicitări. Le trimiteam cu multe zile înainte, pentru că dura ceva până ajungeau la destinaţie. În special iarna. Dar îmi plăcea să-mi storc creierii până îmi ieşeau nişte urări frumoase şi ştiu că oamenii simţeau ce vroiam să le transmit.

Acum...e simplu: copy/paste şi gata, ai scăpat de obligaţii.

La început, mi-a fost greu să adopt şi eu „obiceiul“. Din bun-simţ, am mai adaptat, pe ici, pe colo, urările postate de alţii pe net, dar mereu m-a urmărit un sentiment de vinovăţie.

S-a terminat!

De acum înainte, nu mai trimit niciun e-mail şi niciun sms de sărbători. Nu mă mai mint că aşa e frumos. Dacă simt că o persoană merită, pur şi simplu o sun, o invit la mine sau o vizitez. Dacă nu i-a plăcut, asta e. Nu va mai exista „next time“.

Simplu, nu?

Etichete: edit post
1 Response
  1. un'A'mic Says:

    aaa, in momentul in care trimiterea urarilor este o obligatie, mai degraba nu trimiti nimic si gata. de aceea cred ca e mai buna solutia ta, daca e sa ii pese cuiva, va accepta ideea de a fi 'face to face'; urarile telefonice sunt atat de impersonale...


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu