Niciodată Singură

Ar trebui să mă obişnuiesc cu două lucruri: şocurile de curent şi lipsa netului. Ambele petrecute în weekend, exact în această ordine.

Duminică, pe la vreo patru după-amiază, exact când îmi scriam textele pentru luni, un şoc de curent a oprit calculatorul. Evident, când am avut iar curent nu am mai avut net.

Luni, soţul meu a sunat administratorul de reţea, care a promis că va remedia situaţia, citez: „în cursul zilei”, ceea ce, la el, a echivalat cu ziua de azi. Şi tot după ce a sunat soţul meu.

Nu cred că trebuie să insist asupra faptului că, două zile, cel mai înjurat individ de pe planetă a fost acest administrator de reţea pe care, bineînţeles, l-a durut la bascheţi că am stat ca proştii cu computerele deschise tot sperând că ne va reveni conexiunea.

Ei, şi cât timp n-am avut net, am muncit.

Duminică, la noi s-a sărbătorit în avans Ziua Copilului. Cu desene pe asfalt, programe artistice concepute cam în fuga calului turbat (deh, să fie acolo) şi (ţineţi-vă bine!) fanfară militară, majorete (cam grăsuţe şi fără ritm, dar nostime în felul lor), muzică populară şi...campanie electorală! Un europarlamentar în funcţie a venit să ceară votul (copiilor?) pentru un nou mandat, prilej cu care a „interpretat” (e drept, fără cusur) un discurs îndelung exersat pe drumurile patriei.

Dar a atmosfera a fost de sărbătoare şi copiii chiar s-au distrat. Nimeni nu spera acest lucru după ce toată noaptea a plouat de a rupt!

Ieri, prichindeii care n-au încăput pe scena mare, în aer liber, din cauza orgoliilor (politice ale) celor mari, au avut propria lor petrecere. Au recitat poezii şi au cântat...fiecare pe limba lui şi după dispoziţie. Unul căsca, celălalt stătea la poză, altul căuta prin ţărână...Dar toţi amuzanţi şi dulci!

Când am ajuns acasă, în bucătărie era şantier. Tata a instalat un boiler electric, ocazie cu care a băgat două ţevi şi la baie (care e perete-n perete cu bucătăria) şi toată mizeria făcută de instalator am cuăţat-o eu. Pe reprize: băgat rufe în maşină, măturat, dat cu mopul, scris text, plecat prin vecini să-l trimit (că n-aveam net), venit acasă, iar băgat rufe în maşină, iar măturat, iar mop...şi uite-aşa am dus-o până la pe 8 şi ceva p.m., când m-am apucat de gătit. Pentru tata!

Când am ajuns în pat, Puiul meu dormea dus. Am vrut s-o fac pe viteaza, să mă uit la Mircea Badea, dar somnul m-a doborât şi pe mine.

Azi...marţi, nu a fost 13, dar cât pe-aci să-mi meargă prost. Bine că nu-s superstiţioasă. A început să plouă exact când trebuia să plec de acasă. După ce am reuşit să încui poarta, cu umbrela-ntr-o mână şi poşeta în cealaltă, m-a întors din drum cineva care trebuia să-i lase ceva lui tata. N-am putut să refuz-persoană insistentă!-aşa că am făcut cale-ntoarsă (între timp, mi-am exersat cunoştinţele de înjurături, trecând în revistă toţi sfinţii şi Dumnezeii, ştiuţi sau inventaţi, precum şi originile persoanelor care m-au enervat în ultimul timp).

Când am ajuns acolo unde aveam treabă, uşile sălii erau ferecate cu mult simţ de răspundere. M-am alăturat celor care aşteptau, zgribuliţi şi plouaţi, sub un copac(în holul mic era prea aglomerat şi mirosea a oaie). Am stat aşa vreo 20 de minute, interval în care am luat de la capăt (de data asta, în gând) repertoriul cu înjurături.

Când am intrat, în sfârşit, am avut noroc să găsesc neocupat locul unde stau de obicei. În plus, n-a fost nevoie să stau mai mult de jumătate de oră ca să obţin informaţiile de care aveam nevoie.

În drum spre casă, m-am oprit la supermarket, unde am fost nevoită să trag de mine ca să nu pierd timpul pe la standul cu agende, caiete, pixuri, de unde plec mereu cu tolba plină(azi mi-am luat doar o agendă).

Ajunsă acasă, am constatat că tot nu venise netul, dar aveam speranţe de la administratorul cu care vorbise din nou soţul meu. De la 11, într-adevăr, am avut net. Ne-am repezit fiecare la computerul personal, să ne verificăm mailul, offline-urile, blogurile...

În sfârşit, lucrurile începeau să se aşeze.

Am citit presa, marea majoritate a postărilor de pe blogurile pe care le urmăresc (doar am lipsit trei zile!) şi am răspuns la leapşa Inkăi.

Normal, mi-am scris şi textele. Mmmm...tare-i bine când nu trebuie să bat din poartă-n ca să le trimit!

Mai e puţin din campanie (nu ştiu ce evenimente legate de ea mai sunt pe plan local, dar o să fiu anunţată, aşa că nu-mi bat mintea înainte), încep festivităţile de absolvire ale gimnaziştilor, liceenilor...şi perioada asta plină o să se cam ducă.

O să revin la zilele în care mă voi plânge că nu-s prea multe evenimente şi că nu prea voi avea ce scrie, dar sper să fie ceva mai multă linişte în jurul meu.

Şi să am timp pentru mine.

Etichete: edit post
0 Responses
:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu