Niciodată Singură
Sandra - Never Before
Niciodată Singură

Mandinga - Donde

Niciodată Singură

Ştim cum e când avem prieteni. Ştim şi cum e când avem duşmani.

Dar câţi ştim cum e atunci când prietenul cel mai bun este, de fapt, cel mai parşiv duşman? Că ne poate lovi oricând, oriunde, fiind sigur că va obţine rezultatul dorit?

Eu am aflat...ieri, când persoana care s-a numit „cea mai bună prietenă a mea” a dovedit cât de gol îi este sufletul, a arătat că trecutul nostru comun nu contează, iar prezentul e important doar dacă bulgărele de rahat îşi atinge ţinta şi locul e invadat de mirosuri pestilenţiale şi de muşte.

Gestul pe care l-a făcut a pus capăt, definitiv şi irevocabil, unei relaţii de amiciţie care a durat fix 7 ani, dar pe care o credeam veşnică şi indestructibilă.

M-aş fi simţit altfel dacă, de-a lungul timpului sau cel puţin în ultima perioadă, mi-ar fi spus ce o supără şi în cel mod o afectează atitudinea mea, faţă de ea, în anumite momente.

În acele 5 luni şi jumătate în care nu ne-am vorbit, n-a dat nici măcar un semn de viaţă, nu mi-a arătat în niciun fel că-i pasă: de mine, de noi, de prietenia noastră.

A dovedit că n-a impresionat-o nicio secundă faptul că am făcut pasul spre împăcare. Ştia la fel de bine ca şi mine că, DIN ORGOLIU, nu l-ar fi făcut niciodată, indiferent ce şi cât ar fi pierdut.

Şi CRED că A PIERDUT, dar va înţelege mai târziu acest lucru.

Sincer? Bruma de regret pe care o aveam, până ieri, din cauza faptului că am vrut să ne împăcăm şi ea n-a avut apoi nicio reacţie, a dispărut. ACUM nu mai simt decât milă pentru ea.

Şi nu, nu mă voi ruga pentru ea, aşa cum m-a sfătuit cineva drag.

Pentru că NU POT.


NU VREAU.


Nu acum.

Niciodată Singură

Cine a mai avut timpul şi dispoziţia de a-mi vizita blogul în ultimul timp, a putut observa că postările mele sunt destul de rare şi că ele se limiteză la bancuri sau muzică.

Nu intenţionez să renunţ la postările aşa-zis „serioase”, dar m-am gândit că, dacă tot e vacanţă pentru majoritatea celor care îşi fac de lucru prin blogosferă, cel mai bun lucru pe care l-aş putea face în perioada asta e să înveselesc puţin atmosfera. Nu ştiu dacă mă şi pricep la aşa ceva, poate îmi spuneţi voi :)

Eu nu plec în concediu. Nu pentru că îmi place să fiu mai cu motz, să stau acasă în timp ce alţii fac plajă sau urcă pe munte, ci pentru că, întotdeauna, de la jumătatea lui iunie şi până la începutul lui septembrie, am un program ceva mai lejer decât în restul anului. Este adevărat, nu mă mai bazez pe sursele sigure din învăţământul şi justiţia locală, iar administraţia este ca şi moartă (tot din cauza concediilor), dar se mai întâmplă una-alta şi am ce scrie la gazetă.

De doi ani încoace obişnuiesc să-mi iau concediul în decembrie. Îmi place să fiu liniştită de sărbători şi să încep un nou an de muncă cu bateriile încărcate (pozitiv!).

Primul concediu din cariera (wow, ce pompos sună!) mea de jurnalist mi l-am luat după patru ani de la angajare. Până atunci, nici nu m-am gândit la vacanţă şi nici nu aveam motive să evadez de la lucru pentru că...nu prea aveam unde şi cu cine.

După patru ani, s-au schimbat (în bine) lucrurile. Pentru că-mi cunoscusem Puiul şi vroiam să-mi petrec mai mult timp împreună cu el. Deja începuseră să se schimbe priorităţile :)

Primul meu concediu s-a consumat în luna de vârf a sezonului estival: august. Şi în anul care a urmat, lucrurile au stat aproximativ la fel, cu deosebirea că atunci am ieşit prima dată din ţară ca să merg la Roma.

Din 2007 am renunţat la concediu în perioada estivală. Este adevărat, nu numai faptul că nu mi-am permis să plec acolo unde ar fi dorit sufleţelul meu a determinat acest lucru. Am zis că, dacă tot e o perioadă mai lejeră din punct de vedere profesional, n-are rost să-mi bat joc de nişte zile libere de care aş fi putut profita din plin cu altă ocazie.

Aşa am ajuns să-mi iau primul concediu în decembrie. Şi chiar am simţit că sunt liberă să fac ce vreau încă din prima zi (mai rău a fost că, exact în prima zi s-a stricat monitorul PC-ului şi am fost nevoiţi să-l înlocuim cu monitorul unui tv, dar n-am murit!).

Anul trecut, tot în decembrie, mi-am petrecut primul concediu de femeie măritată (eeee, cine mai era ca mine, „mândră-n toate cele”!). Unde mai pui că tot atunci s-a consumat şi cea de-a doua ieşire din ţară, în Grecia, unde am petrecut Crăciunul.

După toate probabilităţile, şi în acest an voi intra în concediu tot în decembrie. Mă gândisem, la un moment dat, să „rup” din el o săptămână ca să mergem la mare dar, după o documentare pe internet, via Google, mi-am dat seama că banii din puşculiţă nu ne ajung ca să petrecem vacanţa aia de vis pe care ne-o dorim :)

Aşa că, mai bine stăm acasă. Şi nu-mi pare rău, pentru că nu ne lipseşte nimic. Pădurea e la o aruncătură de băţ şi, dacă avem chef de un grătar la iarbă verde nu trebuie decât să ne luăm cele de trebuinţă în spinare şi să purcedem la drum. Dar, aşa de bine ne-am potrivit eu şi Puiul meu, încât asta e doar soluţia de rezervă...când nu avem net şi filme de văzut :)

Aşadar, dacă e vacanţă, mi-am dat o pauză şi la postările aşa-zis „serioase” de pe blog. Cine vrea să mă mai citească şi din toamnă (deşi nu promit că voi reveni cu subiecte-bombă sau cu analize profunde pentru că nu-s genul meu :) ), mă va găsi tot aici. Pentru restul...urări de bine, mult trafic şi loc fruntaş în Ze List :))

Pentru toată lumea, însă: VACANŢĂ PLĂCUTĂ!!!

Niciodată Singură
Soţul, aflat la căpşuni în Spania, scrie soţiei sale iubitoare, lăsată singură, pe plaiurile Carpato-Danubiano-Pontice.
„Draga mea,
Nu-ţi pot trimite salariul luna aceasta, din cauza recesiunii economice profunde în care s-a afundat subit economia mondială, aşa că îţi trimit 100 de sărutari înfocate.
Tu ai fost, eşti şi vei rămâne, iubirea mea pe viaţă!
Soţul tău, Ionică“

Dupa câteva zile, soţia iubitoare îi răspunde:Spaţiere de la stânga la dreapta„Dragul meu,
Îţi mulţumesc pentru cele 100 de sărutări înfocate şi îţi trimit detaliile cu privire la cheltuielile mele recente:
1. Lăptarul a fost de acord să primească 2 sărutări pentru lapte şi să mă dezbrac în faţa lui, în fiecare dimineaţă, pentru o lună de zile.
2. Electricianul a acceptat să nu ne decupleze încă de la curent abia după ce i-am aplicat cea de-a 7-a sărutare înfocată (pe ureche) şi l-am mângâiat 10 minute într-un anumit loc.
3. Proprietarul vine în fiecare zi şi cere 2-3 sărutări de consolare în loc de chirie, în plus, m-a anunţat că, de luna viitoare, va trebui să i le aplic într-o zonă mai sensibilă, înţelegi ce vrea să zică, da?...
4. Patronul supermarketului nu a acceptat numai sărutări înfocate, astfel că a trebuit să-i ofer şi alte „chestii“ negre şi fierbinţi (nu cafea, că nu mai avem!)...
5. Pe mărunţişuri am mai cheltuit 40 de sărutări înfocate + mângâieri.
Nu-ţi face griji pentru mine, mi-au mai rămas vreo 35 de săruturi şi sper să mă descurc luna aceasta.
Pot să-mi fac planul de cheltuieli şi pentru luna viitoare la fel?
Te rog, sfătuieşte-mă câte să dau la revizia maşinii?!
Cu drag, iubirea ta!“
Niciodată Singură
Tocmai am aflat că, peste fix 3 ani, mă voi îmbogăţi! O spune rezultatul testului ăsta:

Te vei imbogati peste 3 ani?
Vei inota in bani - la propriu


Felicitari, peste fix 3 ani vei fi atat de bogata, incat te vei scalda in bani. Vei fi coplesita de bogatie si lux, iar viata ta se va schimba complet. In fiecare zi, o limuzina te va astepta in fata viitoarei tale vile, realizata cu o arhitectura in stil Gaudi, iar fiecare an va fi plin de calatorii care mai de care mai exotice pe taramuri de vis. Iti vei cumpara vile in Japonia, Mauritius, Malaezia, Goa si insulele Seychelles, unde iti vei duce toti prietenii, care de altfel iti vor ramane recunoscatori pe viata.




Încercaţi şi voi. Dacă nu vă iese, nu-mi daţi în cap!
Zâmbiţi, ar putea fi şi mai rău! :))



Niciodată Singură

Cu puţin timp în urmă, anunţam faptul că m-am împăcat cu prietena mea.

Într-o postare mai veche, ziceam că la mijloc nu fusese nicio ceartă, ci un (momentan) conflict de interese (deşi e prea mult spus).

De atunci şi până în ziua în care am simţit că trebuie să vorbesc din nou cu ea, am fost convinsă de faptul că EU eram cea care avea motive să păstreze distanţa.

Ei bine, lucrurile nu au stat chiar aşa.

Prietena mea a avut un ALT motiv pentru care n-a mai vrut să vorbească cu mine! PENTRU MINE, motivul invocat de ea era insignifiant în raport cu ceea ce m-a împiedicat, aproape o jumătate de an, să o caut. Mai mult decât atât, din punctul MEU de vedere, motivaţia ei NU AVEA BAZĂ REALĂ!

Totuşi, am căutat să văd partea plină a paharului, gândindu-mă că important e că ne-am împăcat, că am discutat şi că ne-am rezolvat problemele.

M-am înşelat!

NU MAI E LA FEL!

Mi-am dat seama de asta în următoarele 2-3 zile. N-aş fi vrut să scriu niciodată acest lucru, însă ele exprimă un adevăr: REGRET CĂ AM SUNAT-O! Regret că o clipă de slăbiciune m-a determinat să rup tăcerea (nu îmi dau seama dacă se putea numi şi liniştea) care se instalase între noi. Nu spun că mi-a fost mai bine fără ea în acele 5 luni, pentru că nu am uitat-o.

Spun doar că NU TREBUIA SĂ O CAUT.

Aşa cum i-am mărturisit şi soţului meu, nu mă aşteptam ca ea să mă ia imediat în braţe. Nu mă aşteptam să mă sune a doua zi, la prima oră sau să-mi lase un offline pe mess cu ultima bârfă. Ştiam că fiecare avem orgoliul nostru şi că nu ne va fi uşor la prima întâlnire după aprope o jumătate de an în care am gândit ALTCEVA una despre cealaltă!

Dar n-am crezut că, ŞI DUPĂ, tăcerea ei va fi ACEEAŞI! În continuare am permanent offline, în continuare eu sunt cea care îi trimite mesaje pe mess ori telefon.

Ştiu că a avut (şi cred că mai are) o perioadă dificilă, de aceea nici nu încerc să fiu prezentă în viaţa ei mai mult decât ar avea nevoie, cu atât mai mult cu cât mai ştiu şi că nu de sfaturi duce lipsă.

Dar simt că relaţia noastră NU MAI E LA FEL.

Nu ştiu dacă ar fi fost altfel dacă aş fi căutat-o cu cinci luni înainte.

Nu ştiu dacă ar fi trebuit s-o las pe ea să mă caute.

Nu ştiu dacă ar fi trebuit să las lucrurile cum erau.

Nu ştiu dacă o mai pot lua de la capăt.

Nu ştiu dacă mai vreau asta.

Ştiu doar că ... NU MAI E LA FEL.


Niciodată Singură



Psihiatrul mi-a zis că sunt nebun. I-am zis că am nevoie şi de o a doua opinie. Mi-a zis că sunt şi urât.
Foto: www.ehow.com
Niciodată Singură

Sandra feat Thomas Anders - The Night Is Still Young


Dedicaţie specială pentru doi oameni speciali: părinţii mei! :)
Niciodată Singură

Un tip care dorea să-şi vândă maşina, îşi scrie pe o hârtie numărul de telefon şi îl lipeşte pe geamul din spate al autoturismului.
În timp ce era în trafic, îi sună telefonul. Îl pune la ureche şi răspunde:
-Alo, da! Cine este??
-Aici e Poliţia, suntem în spatele dumneavoastră. Opriţi pe dreapta pentru că nu aveţi voie să vorbiţi la telefon în timp ce conduceţi!

Foto: blogs.venturacountystar.com
Niciodată Singură

Periodic, pe blogul meu intră cineva din San Antonio, Texas. Îmi pare bine că o persoană care locuieşte atât de departe acordă o oarecare atenţie modestului meu blog.
Dar am şi eu o întrebare: cine e?
PS: Probabil ştiţi că, pe FEEDJIT Live Traffic Feed, fiecare poate modifica datele privind locul în care se află :)
Niciodată Singură

Un eveniment desprins din cotidian: campania electorală.

Cât de poate de oficială într-o perioadă în care este neoficială. Pentru că, din câte ştim, prezidenţialele sunt undeva, spre sfârşitul anului.

Ne-a vizitat urbea un „catindat” la mandatul de preşedinte. Nu dau nume: persoană importantă şi foarte cunoscută.

N-am înţeles de ce a ţinut să vină aici pe o căldură de 35 de grade, la o oră la care nici câinii „bagabonţi” nu bântuie pe străzi, deşi oficialităţile locale l-au prevenit că n-o să iasă nimeni din casă pentru a-l saluta, propunându-i să revină mâine, fiind zi de târg.

Omul nostru a insistat să străbată, la pas, Centrul (că atâta lucru bun avem şi noi), a lăudat, politicos, arhitectura (adică nişte sedii „amărâte“ de bănci şi magazinele de la parterul blocurilor), s-a interesat câte suflete respiră aerul urbei şi câţi îl fură pe cel al Italiei şi Spaniei, a intrat într-o dugheană care comercializează ligheane şi oale, a dat mâna cu un septuagenar (care s-a lăudat că îl ştie de la TV) în parc, a admirat ţestoasa care înota leneş în bazinul de la arteziană, apoi a cerut să fie condus la un ansamblu de locuinţe sociale în construcţie, după care ne-a salutat, tot politicos, din mersul maşinii de lux cu care sosise.

N-am priceput nici de ce şi-a inclus în turneul său electoral o regiune care, prin tradiţie (cea post decembristă) aparţine unul partid important de pe scena politică românească.

Mă întreb cum s-o fi simţit când a văzut că, la întâlnirea anunţată cu surle şi trâmbiţe, cu două zile înainte, a venit doar un oficial de rang doi, flancat de...o femeie de serviciu şi un paznic. A, şi de doi reprezentanţi ai presei (eu şi unul de la ziarul concurent).

Cu siguranţă, cei mai fericiţi au fost băutorii de bere de la terase, care şi-au clătit ochii în frumoasa privelişte oferită de fătucile din staff-ul de campanie (exemplare alese pe sprânceană, cum altfel?).

În rest, nimic deosebit.

„Catindatul” a plecat aşa cum a venit. Adică neobservat şi degeaba.





Niciodată Singură
Sunt 50% român.
Testul zice aşa:

Ai tras un pic de răspunsuri pentru că nu vrei să ieşi ăl mai român dintre români. Ţi-e ruşine cu naţionalitatea ta. Speri să ai o slujbă de intelectual în altă ţară, dar te-ai duce şi la cules de portocale numai ca să scapi. Nu-ţi place când alţii flegmează pe stradă, dar arunci gunoaie pe jos. De 1 decembrie eşti ruşinat că ştii că e şi ziua mondială anti-SIDA. Nu dai şpagă pentru că nu ştii cum. (31 - 50 de puncte)

Fă şi tu testul aici.


Luat de aici
Niciodată Singură


Sursa: realitatea.net
Niciodată Singură



MADALINA MANOLE - Omul sufletului meu


Sursa foto: myconfidential.ro
Etichete: 0 comentarii | edit post
Niciodată Singură
Nici de cântecul ăsta nu ştiam...


Michael Jackson - Speechless



Your love is magical, that's how I feel
But I have not the words here to explain
Gone is the grace for expressions of passion
But there are worlds and worlds of ways to explain
To tell you how I feel
But I am speechless, speechless
That's how you make me feel
Though I'm with you I am far away and nothing is for real
When I'm with you I am lost for words, I don't know what to say
My head's spinning like a carousel, so silently I pray
Helpless and hopeless, that's how I feel inside
Nothing's real, but all is possible if God is on my side
When I'm with you I am in the light where I cannot be found
It's as though I am standing in the place called Hallowed Ground
Speechless, speechless, that's how you make me feel
Though I'm with you I am far away and nothing is for real
I'll go anywhere and do anything just to touch your face
There's no mountain high I cannot climb
I'm humbled in your grace
Speechless, speechless, that's how you make me feel
Though I'm with you I am lost for words and nothing is for real
Speechless, speechless, that's how you make me feel
Though I'm with you I am far away, and nothing is for real
Speechless, speechless, that's how you make me feel
Though I'm with you I am lost for words and nothing is for real
SpeechlessYour love is magical, that's how I feel
But in your presence I am lost for words
Words like, "I love you."
Niciodată Singură
Ana Maria Georgescu. Ascultaţi-o.
Şi citiţi aici.


ana maria - je suis malade

Niciodată Singură
N-am comentat nimic despre Michael Jackson după dispariţia sa, nu voi comenta nici acum. Au făcut-o şi, cu siguranţă, o vor face alţii, mult mai bine decât mine.
N-am fost fan, dar mi-au plăcut majoritatea cântecelor lui, pe care le-am reascultat la radio şi tv începând cu 25 iunie.

Vreau doar să aduc în atenţie un articol peste care am dat întâmplător, în Jurnalul Naţional, în timp ce răsfoiam presa online
.
Interesantă, pentru informaţie, este doar prima parte:

"Morphine", un cântec cu mesaj bizar

În albumul "Blood On the Dance Floor" ("HIStory in the mix") din 1997, Michael Jackson a prezentat publicului un proiect în premieră: un album de remixuri ale pieselor de pe HIStory, Past, Present and Future Book I (1995).

În afară de remixuri, pe album se regăsesc două piese devenite hituri internaţionale ­ Blood On the Dancefloor şi Ghosts (piesa cu cel mai lung videoclip din istorie), precum şi alte trei cântece mai puţin cunoscute publicului: Superflysister, Morphine şi Is It Scary.
Dintre acestea, cel mai controversat este Morpine, un cântec în care Michael Jackson personifică demerolul şi morfina, două dintre medicamentele extrem de puternice pe care artistul le lua pentru a-şi calma durerile şi a putea să doarmă. Versurile sunt scrise la persoana întâi, dar nu autorul este cel care le cântă, ci... drogul. Drogul este puternic, dar şi necesar, indispensabil, năucitor. Este ca un sărut, creează dependenţă, are suflet, este ca un animal.“


Am căutat cântecul, l-am descărcat şi l-am ascultat.
Îl postez pentru cei care, ca şi mine, nu au ştiut de el până acum.

RIP, Michael!



Michael Jackson ~ Morphine
Niciodată Singură
12 reguli despre muncă

Art.1: Ne naştem obosiţi pentru a ne odihni.
Art.2: Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni.
Art.3:
a) Dacă vezi un coleg odihnindu-se, ajută-l.
b) Când îl vezi pe unul că munceşte, ocoleşte-l că nu te dor picioarele.
c) Când îl vezi pe unul că mănâcă, ajută-l că nu te doare gura.
d) Dacă colegul tău munceşte nu este motiv să faci la fel.
Art.4: Dacă îţi vine cheful de muncă, stai jos şi aşteaptă să-ţi treacă..
Art.5:
a) Ce poţi face azi, nu lăsa pe maine, ci pe poimâine, că poate nu mai trebuie făcut.
b) Un lucru care nu se rezolva de la sine în 30 de zile, nu merită sa te ocupi de el.
Art.6: Munca e sănătate curată, deci s-o lăsăm bolnavilor.
Art.7: Cine nu munceşte nu greşeşte, iar cine nu greşeşte merită să fie promovat.
Art.8: Cine se scoală de dimineaţă doarme mai puţin şi cască toată ziua.
Art.9: Orice om trebuie să aibă o activitate, dar asta nu trebuie să degenereze în muncă.
Art.10: Nouă nu ne este frică de muncă fiindcă ştim să ne ferim de ea.
Art.11: Munca trebuie ridicată cât mai sus… ca să nu putem ajunge la ea.
Art.12: Serviciul nu-i cârciumă să stai toată ziua în el, şi nici biserică să mergi şi duminica.

Sursa: www.neogen.ro
Etichete: 3 comentarii | edit post