Niciodată Singură
Am avut o zi care, din punct de vedere profesional, m-a obosit cum nu s-a mai întâmplat demult. Am stat doar în Primărie, dar am văzut destui oameni cu probleme, aşa că mi-am făcut „plinul“ pentru următoarea perioadă.
Concluzia? N-aş putea să lucrez la Asistenţă Socială. Mi-ar plăcea, dar n-aş rezista psihic. Nu trebuie să fii doar sensibil la suferinţa semenenilor şi să arăţi că eşti solidar cu ei. Obligatoriu, trebuie să fii şi autoritar deoarece sunt mulţi cei care, atunci când miros că e de luat sau de primit de la stat, apelează la tot felul de tertipuri ca să te aburească şi să te facă să zici ca ei.
În general, nu-mi place să prezint cazuri sociale. Astăzi am făcut excepţie de la regulă doar pentru că
nu am găsit altceva mai bun de scris.
Dacă privesc înapoi şi-mi recitesc articolele din acest domeniu, realizez că doar 1% dintre ele şi-au găsit, în timp, rezolvarea. Am adus în atenţia cititorilor situaţia unor oameni măcinaţi de boli, fără bani şi fără case, cărora autorităţile le-au promis marea cu sarea, dar care au primit prea puţin după aceea.
Mă simt vinovată că le fac publică povestea şi că, în afară de faptul că se aleg cu o tristă celebritate în comunitate, nu-i pot ajuta cu nimic. Adevăraţii responsabili ridică din umeri, problemele oamenilor rămân.
În plus, am avut şi necazuri.
Acum câţiva ani am scris despre doi septuagenari cărora le-a ars casa. Ziua erau nomazi, noaptea dormeau între pereţii din chirpici care rămăseseră în picioare. Cu câteva luni înainte de incendiu, fuseseră bătuţi de un consătean, iar în urma mediatizării cazului, Filiala de Cruce Roşie a decis să le doneze haine şi alimente care le-au fost aduse de cineva din redacţie.
După ce am scris despre casa mistuită de foc, o bună bucată de vreme nu am avut linişte din cauza lor. Nu numai că-mi ieşeau în cale tot timpul, dar ajunseseră să mă caute şi acasă. Tot timpul mă întrebau: „Când ne dă ziarul casă?“.
În zadar le-am explicat că nu ziarul trebuie să facă asta ci autorităţile, în măsura în care pot. Că eu doar am scris despre ei, cu speranţa că se vor găsi oameni cu suflet bun şi cu posibilităţi financiare care să-i ajute. Că nu e vina că nu s-a întâmplat aşa.
N-au vrut să mă înţeleagă. Băbuţa, cel puţin, era enervant de insistentă. Într-o zi, a intrat după mine într-un magazin alimentar. M-am prefăcut că n-am remarcat-o şi am încercat să-mi văd de treaba mea, crezând că se va plictisi aşteptându-mă şi va pleca. N-a făcut-o. Până când m-am luat de ea. Am întrebat-o ce tot vrea de la mine. „Când îmi dai casă?“ mi-a ţipat ea, de faţă cu toată lumea. Mai avea puţin şi mă apuca de guler.
A fost unul dintre puţinele momente ale carierei mele în care am uitat de cei şapte ani de acasă şi de bun-simţ, făcând-o pe babă albie de porci. Putea să mă reclame şi la mama şefilor, chiar să mă dea în judecată. Liniştea mea, înainte de toate!
Evident, nu a mai recunoscut în mine fata cuminte şi delicată. Am lăsat-o fără cuvinte şi am plecat. Nu m-a mai hărţuit. Dar nici altă casă nu a mai avut. După vreo doi sau trei ani a murit moşneagul. Nu ştiu de ce, probabil pentru că el nu s-a luat de mine, şi acum simt milă pentru el. La un moment dat, Primăria s-a îndurat de babă şi a lăsat-o să locuiască într-un dispensar veterinar dezafectat dintr-un cartier. Nu după mult timp, a trebuit să fie scoasă de acolo cu forţa, căci încăperea devenise un focar de infecţie din cauza gunoaielor adunate de nebună.
Nu mai ştiu unde stă acum. O văd tot timpul pe o bancă, în centru. Vară sau iarnă, poartă acelaşi palton gros şi o broboadă de lână. Nu ştiu din ce trăieşte. Doar constat că supravieţuieşte. Aş mai întreba-o de sănătate, dar nu vreau să se repete povestea de acum câţiva ani.
Ne ignorăm reciproc.
C'est la vie!
Etichete: edit post
0 Responses
:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu