Niciodată Singură

...cred că a fost cea din 2003.

Mă refer la o perioadă bună din viaţa mea, care debutase cu un an înainte, odată cu angajarea la ziar.

Îmi amintesc cu plăcere de acele vremuri.Mi se par atât de îndepărtate, încât uneori mă întreb dacă nu cumva au existat doar în imaginaţia mea :)

Dar nu e aşa.

Nu mai aveam 20 de ani, dar nici nu candidam la „statutul“ de băbăciune. 31 de ani era o vârstă la care încă mai visam (nu la cai verzi pe pereţi) şi mă bucuram din plin de viaţă (atât când îmi permiteau condiţiile din orăşelul meu).

Cred că în vara lui 2003 am atins apogeul distracţiilor. Nu am avut nici măcar o zi de concediu (nu l-am cerut, însă nici şefii nu s-au grăbit să mi-l bage forţat pe gât), dar sunt convinsă că nu m-aş fi simţit la fel de bine dacă aş fi plecat la mare sau la munte. Veţi spune că „vorbesc, nu gândesc”, însă eu ştiu că niciuna din verile care au urmat celei din 2003 nu a mai fost la fel.

Nu-mi aduc aminte cum a început totul. Într-o seară, ne-am pomenit cu toţii (eram patru inşi) la un suc, o bere, o alună...adică fiecare la ce-a poftit. Ne-am simţit atât de bine, încât am hotărât să revenim şi în seara următoare...„ţinând-o tot aşa” (că tot e la modă sintagma) toată vara.

Să nu vă imaginaţi că locul în care ne adunam era unul de 5 stele! Era o terasă improvizată (două mese mari şi late) în faţa unui magazin mixt al cărui singur avantaj era ieşirea în bulevardul despre care v-am zis odată că e una din „mândriile” urbei! O terasă în toată regula (cu discotecă, bar şi toate cele) se afla cam la 10-20 de metri distanţă. Dar nouă ne picase cu tronc „bombiţa” aia, unde am reuşit „performanţa” de a fi singurii clienţi fideli. Şi nu unii de ici, de colea, ci dintre aceia care făceau consumaţie serioasă! Cu siguranţă că patroana (o damă bine la aproape 60 de ani pe care încă nu-i împlinise la vremea respectivă, membru marcant al unui partid cu greutate şi consilier local) a ieşit pe plus la sfârşitul sezonului, pe lângă faptul că, la un moment dat, s-a integrat şi ea în „gaşcă”.

Eram un grup „pestriţ”: o avocată, o bibliotecară, un funcţionar public şi un ziarist (moi). Cred că liantul a fost bibliotecara. O cunoscusem cu câţiva ani înainte, când m-am dus să împrumut nişte cărţi, dar am purtat prima discuţie personală cu ea după ce am ajuns la ziar. Era prietenă cu corespondentul local de la ziarul concurent, o fată care de abia îşi dăduse Bacalaureatul. Într-o zi, aceasta m-a luat cu ea la bibliotecă.

Recunosc, am acceptat din două motive: 1. nu mă lăudam cu prea mulţi prieteni şi 2. intenţionam să scriu ceva şi despre bibliotecă, iar acela era un bun prilej să atac „sursa”.

Treptat, am devenit prietenă nu numai cu ziarista, ci şi cu „sursa”. Din acest motiv, ajunsesem să merg la bibliotecă în fiecare zi, dar nu să citesc (deşi în perioada aceea mai plecam acasă şi cu câte o carte pentru care îmi găseam timp să citesc, nu ca acum...), ci ca să mă întâlnesc cu „trupa”. Ţin minte că era iarnă şi îngrozitor de frig în încăpere. Ne strângeam în jurul unei aeroterme care nu reuşea niciodată să ne încălzească (ziarista de 19 ani o încăleca, la propriu, în zilele greoase) şi râdeam tot timpul. Nici mâncare nu ne trebuia, ne ajungeau biscuiţii, napolitanele, eugeniile sau ce ne mai luam când aveam posibilitatea sp facem chetă (de multe ori, bibliotecara cumpăra totul înainte, ştia că vin nebunii şi „semnează condica”). Ne vânam vorbele de duh, „perlele” şi greşelile de exprimare pe care le treceam, conştiincios, cu propriile mânuţe, la „catastif”. Ne făceam tot felul de farse, angrenam în „jocurile” noastre şi directoarea Casei de Cultură care mă mir că nu s-a supărat pe noi după câte i-am făcut!

Primăvara i-a dus departe de noi pe unii (care au părăsit locul odată cu angajarea), dar i-a păstrat sau i-a adus alături de noi pe alţii. În categoria „veteranilor“ eram eu, funcţionarul public şi bibliotecara. La nou-veniţi s-a încadrat avocata. De fapt, ea mai venea pe la bibliotecă, dar după cărţi şi nu întârzia decât preţ de o discuţie cu bibliotecara. Eu o cunoşteam din copilărie, dar fiind mai mică decât mine şi netrăind într-un mediu comun, drumurile noastre nu s-au întâlnit prea des până atunci.

Şi uite-aşa s-a format grupul care a ţinut fruntea...„terasei” toată vara lui 2003.

Aici ne-am trăit iubirile mai mult sau mai puţin platonice(nu între noi, să fie clar!), aici s-au înfiripat şi consumat idile(idem), aici s-a râs şi s-a plâns, aici s-au mâncat conserve cu pâine pe hârtie de ziar, aici s-a cântat şi s-a dansat până târziu, în noapte....

Ne simţeam bine unii cu alţii, eram uniţi şi orice absenţă influenţa negativ atmosfera din grup (de aceea ne străduiam să lipsit cât mai rar de la „program”). Credeam că nimic nu ne poate despărţi, dar....n-a fost chiar aşa.

Nu ne-am dat seama că am provocat invidie în rândul unora care ne priveau „din afară”. I-am primit în mijlocul nostru (unii dintre noi cu reţinere, alţii cu toată inima) fără să realizăm că interesul lor n-a fost să fie ca noi, ci să ne dezbine.

În pragul iernii, grupul şi „terasa” erau deja amintire.

Avocata, care se căsătorise încă din luna august, a plecat după soţul ei, la Bârlad.

Funcţionarul public a promovat în funcţie, a devenit VIP şi (oficial) n-a mai avut timp pentru distracţie (neoficial, motivele erau legate de neînţelegerile dintre patroana „terasei” şi şeful lui direct, care-i ceruse să nu mai frecventeze locul).

Am rămas foarte apropiate doar eu şi bibliotecara. Prietenia noastră a ţinut până de curând, când am înţeles că nu ne mai leagă nimic.

Mergem pe drumuri diferite, avem idealuri diferite, avem bucuriile, avem eşecurile noastre.

Dar avem în comun amintirile verii 2003.

Cea mai frumoasă vară.


Etichete: edit post
0 Responses
:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu