Niciodată Singură

Asta m-am întrebat ieri după-amiază, când mi-am instalat din nou mIRC-ul. Ştiţi voi, programul cu care, acum câţiva ani, ne conectam la IRC(Internet Relay Chat) şi vorbeam cu oameni din toată lumea (evident, dacă te descurcai, cât de cât, într-o limbă de circulaţie internaţională).
Eu am descoperit mIRC-ul acum patru ani, graţie soţului meu (pe atunci, iubi meu :) ), care îl folosea pentru a intra pe apropo.ro (primul nostru loc de întâlnire-Pui, nu te superi că am dat un pic din casă, da?). Deşi îl aveam şi eu pe desktop, de la cel care îmi vânduse PC-ul, niciodată nu mă întrebasem ce reprezenta iconul acela zâmăreţ şi colorat. După ce am aflat cu ce se mănâncă, multă vreme am rămas dependentă de mIRC. Am descoperit că există o mulţime de canale unde puteam chat-ui lejer, fără teama că n-aş putea scăpa de toţi nebunii (cărora le dădeam ignore în 3 secunde)!
La un moment dat, am dat peste Trivii, şţiţi voi, acele concursuri de cultură generală la care ajunsesem să învăţ pe dinafară toate răspunsurile pe care le tastam cu o viteză care mă uimea chiar şi pe mine :)) Odată, chiar am devenit operator pe un astfel de canal, ca recompensă pentru că am fost prima într-un top lunar (am fost şi eu regină, na!).
După vreun an, m-am lecuit de boala asta. Până în 2007 când şi prietena mea şi-a instalat net acasă. Îşi făcuse un obicei de a intra, seara, pe tot felul de canale, în căutarea sufletului pereche, dar până să dea de el, a întâlnit (virtual) tot felul de şmecheri, mincinoşi, frustraţi, obsedaţi etc. A doua zi, stătea ore-ntregi ca să-mi spună, cu lux de amănunte, ce spunea unul, ce debita altul. Părea amuzant, aşa că, mai mult mânată de curiozitate, într-una din seri m-am conectat iar la mIRC.
O vreme, ne-am distrat copios. Şi eu, şi ea, intram la acelaşi individ şi îi puneam, aproape simultan, aceleaşi întrebări şi ce nu scotea una de la el, scoatea cealaltă. Unii se prindeau de figură, alţii nu. Ne dădeam şi întâlniri la care, bineînţeles, nu ajungeam niciodată, pentru că iubăreţii de ocazie locuiau în cealaltă parte a ţării. E de înţeles că, în câteva luni, am schimbat o grămadă de nick-uri. Şi că ne-am oprit cu mult înainte să ne-o luăm în freză de la cineva.
N-am rezistat prea mult nici la jocul ăsta. Ajunsesem la concluzia că e pierdere de timp, din moment ce niciodată nu-mi dezvăluiam adevărata identitate, vârsta...uneori chiar nici sexul, pentru că da, aţi ghicit, mă mai dădeam şi bărbat :)) Aşa că, am renunţat din nou la mIRC.
Până ieri.
Nu ştiu ce mi-a venit. Am căutat programul pe net şi l-am descărcat. După care...pauză! Habar n-aveam cum să merg mai departe. Uitasem că tre să-mi aleg un nickname, să văd dacă e disponibil, să caut un server, canale de chat ş.a.m.d. Doamneee, am îmbătrânit? m-am întrebat, disperată.
În fine, după lupte seculare, am reuşit să intru undeva. Pe IRC.apropo.ro. Deja-vu ... =))
Cât credeţi că am rezistat? Mai puţin de jumătate de oră. Nici nu mă logasem bine când au venit primele întrebări: asl? d und ejti? cf? f sau b?
N-am reuşit să port nici măcar o discuţie ca lumea cu vreun personaj de acolo. Am refuzat să cred că pe canalul ăla erau doar retardaţi sau zombies. Am concluzionat că a fost ziua mea cu ghinion.
Sau că am îmbătrânit.
Etichete: edit post
2 Responses
  1. Bine, eu am facut cunostinta acum vreo 7 ani cu Irc-ul si acolo l-am cunoscut si pe consortul meu iubit :D Toate trec :)


  2. Păi şi eu tot aşa mi-am cunoscut Puiul. Dar, pe atunci, IRC-ul era mai popular decât mess-ul. Acum, am impresia că e invers. O fi bine? O fi rău? Oricum, azi prefer mess-ul.


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu