Niciodată Singură
Am aflat că, în aceste zile, într-un oraş din ţară, o elevă riscă exmatricularea din cauză că a avut curajul (spun unii) sau neruşinarea (cred alţii) să aducă pe lume un copil, deşi este în ultimul an de liceu.
Partea bună este că fata a încheiat clasa a XI-a cu o medie generală peste 9. În plus, este şi olimpică. Partea mai puţin bună este că bebeluşul este rodul relaţiei cu un bărbat însurat.
Partea bună este că proaspăta mămică nu a abandonat şcoala. Ea doreşte să-şi continue studiile alături de colegii săi care, împreună cu familia şi conducerea liceului o sprijină în demersul său. Partea rea este că dirigintele,
folosind ca argumente două prevederi ale Regulamentului şcolar, este hotărât să o sancţioneze cu nota 2 la purtare.
Partea bună este că tânara a găsit înţelegere la oficialii Inspectoratului Şcolar, care consideră că dirigintele ar trebui să accepte situaţia şi să-i permită continuarea cursurilor. Partea rea este că profesorul
vrea cu tot dinadinsul s-o excludă nu numai din clasă, ci şi din liceu, pe motiv că fata a devenit un model negativ pentru elevi. Omul susţine că aceasta nu mai are ce să caute în unitatea de învăţământ după ce a născut copilul unui bărbat însurat, pe care încearcă şi acum să-l despartă de familie.
Fata spune că n-a ştiut că bărbatul cu care s-a iubit era însurat şi că mai avea un băiat de trei ani. Ea susţine că, între timp, s-a despărţit de tatăl copilului şi că acesta a acceptat să-i plătească pensie alimentară.

Acest caz îmi aminteşte de o fostă colegă de liceu care, spre deosebire de eroina poveştii de mai sus, în plin regim ceauşist, a devenit mamă la 16 ani.
Deşi nu făcea parte din aşa-numita „elită“ a clasei, era considerată o elevă cu rezultate bune la învăţătură. Avea o fire expansivă, era de gaşcă, îi plăcea să se distreze. Ştiam cu toţii că-i plac şi băieţii (dacă nici la 15-16 ani nu-i plăceau, atunci când?), chiar ne spunea că iese, din când în când, cu câte unul, dar niciodată nu ni s-a părut ceva nefiresc în asta.
Până într-o zi, când a explodat bomba: Dana e însărcinată!
Ne uitam la ea ca la urs. Mai ales noi, fetele cuminţi (înţelegeţi ce vreau să spun ;) ), care-i căutam pe chip şi, mai ales, pe trup, semnele sarcinii. Evident că, la început, nu se vedea nimic!
Nimeni nu avea curajul să-i spună ceva.
Până într-o altă zi când, sătulă de privirile noastre tâmpe şi curioase, Dana a răbufnit: De ce vă tot uitaţi aşa la mine? Vreţi să vă aduc certificat de virginitate?
Ne-am dat seama că ştia ce gândim şi că a renunţat să se mai ascundă. Totuşi, nici în perioada care a urmat nu am întrebat-o nimic în legătură cu puiul de om pe care urma să-l aducă pe lume şi nici cine e tatăl lui. Dar era imposibil să nu observăm transformările: talia îngroşată, burtica precum o mingiuţă, sănii măriţi.
Când era în şase luni, a dat examenul de treapta a II-a (pentru cine nu ştie, era examenul de la sfârşitul clasei a X-a). L-a trecut, dar ştia că, din toamnă, nu va mai începe cursurile alături de noi. Ştia că fusese tolerată de conducerea liceului până la absolvirea treptei I, ca să-şi poată susţine examenul care-i permitea să-şi continue studiile...la seral.
Nouă ni s-a părut o măsură nedreaptă. Chiar dacă, în sinea noastră, o mai judecam, din când în când, pentru „inconştienţa“ de care dăduse dovadă, pentru faptul că a renunţat la cea mai frumoasă perioadă a vieţii pentru a schimba scutece, noi am fost alături de Dana. Cu câteva săptămâni înainte de a deveni mamă, am vizitat-o de câteva ori la spital, unde se internase la recomandarea medicilor, care vroiau să se asigure că bebeluşul se dezvolta normal. Dana era veselă, fericită şi părea că nu regretă nimic.
A născut în octombrie, dar nu la noi în oraş. Cred că în exact în aceste zile fata ei împlineşte 21 de ani. Nu am cunoscut-o niciodată. Nici pe Dana nu am mai văzut-o de aproape două decenii. M-am întâlnit ultima dată cu ea la scurt timp după ce am terminat liceul. Venise în oraş pentru un control medical. Cu puţin timp înainte făcuse un...avort. Am aflat că fetiţa fusese recunoscută de bărbatul cu care o concepuse. Mai mult, a luat-o de nevastă şi pe Dana. După mai mulţi ani, o cunoştinţă comună mi-a spus că relaţia nu a mers şi ca Dana a divorţat. De atunci, nu mai ştiu nimic de ea.
Nu ştiu dacă viaţa ei ar fi fost altfel dacă în clasa a X-a nu ar fi rămas însărcinată. Dar, pentru că nu a fost un elev-problemă, a avut note bune, iar cu noi, colegii, s-a purtat întotdeauna frumos, n-am condamnat-o că a hotărât să aducă pe lume copilul.
Ne-am întrebat mereu, după aceea, de ce n-a fost posibil să revină la şcoală, dacă tot promovase examenul de treaptă şi chiar cu o medie bună. Unii au spus, precum dirigintele elevei despre care am scris la început, că Dana era un exemplu prost pentru toate fetele din liceu. Diferenţa dintre fosta mea colegă şi fata din povestea de azi este că Dana nu a conceput copilul cu un bărbat însurat, ci doar cu unul care, dacă nu o lua de nevastă, ar fi răspuns penal pentru relaţii sexuale cu o minoră.
E drept că Dana a rămas singura elevă din liceul nostru care a devenit mamă înainte de Bacalaureat. Dar nu este singura fată care şi-a început viaţa sexuală de la 14 sau 15 ani!
Faptul că a fost transferată la cursurile serale (şi nu la noi în oraş!), nu a shimbat ceva în comportamentul sau opţiunile în materie de sex al fetelor din liceul meu. Cine a vrut să-şi înceapă viaţa sexuală din clasa a IX-a, de exemplu, fiţi siguri că a făcut-o, fără prejudecăţi. Cine a vrut să fie elevă-model la şcoală şi femeie în afara ei, fiţi siguri că a făcut-o, fără probleme! Deşi, pe vremea aceea, cel puţin la noi în liceu, nu se vorbea atât de deschis despre viaţa sexuală, se cam ştia cine cu cine şi care cu care. Şi informaţia circula atât între noi, cât şi între profesorii care închideau ochii şi acceptau situaţia. La un moment dat, singurul lucru pe care îl mai făceau diriginţii la aşa-numitele ore de educaţie sexuală era de a ne atenţiona cu privire la urmările unor relaţii nepotrivite cu vârsta şi preocupările de elev (vă daţi seama ce râsete erau!).
Excluderea Danei din comunitatea şcolară nu a stopat apariţia fetelor-problemă. Culmea ironiei, un an şi jumătate mai târziu, tot clasa noastră a ajuns din nou celebră datorită altei colege care trăia, fără să se ascundă, cu un bărbat cu mulţi ani mai în vârstă decât ea. Fata crescuse la căminul de copii. În primii ani de şcoală s-a ţinut, oarecum, de carte, dar în liceu a descoperit şi plăcerile vieţii care, la un moment dat, au trecut înaintea studiului. A început să umble cu băieţii până când a dat peste cel la care s-a mutat, fără să ceară permisiunea nimănui. N-au speriat-o nici nota scăzută la purtare, nici consemnarea în cămin (de unde evada fără probleme), nici ameninţările cu exmatricularea. Şi n-a mai trimis-o nimeni la seral, nu a mai dat-o nimeni afară din liceu, a susţinut şi Bac-ul şi n-a mai fost un exemplu negativ pentru nimeni.
După 2 sau 3 ani de la absolvire, a poposit în oraş într-un Mercedes alb şi i-a lăsat pe toţi cu gura căscată (la propriu) când a coborât din maşină îmbrăcată precum cele pe care azi le numim piţipoance!

Părerea mea este că nu orice lucru care contravine unor reguli acceptate şi aplicate într-un anumit mediu este, automat, un exemplu negativ. Că fiecare caz trebuie judecat individual, după particularităţile lui.
Ce s-ar putea spune despre fata care, în aceste zile, încearcă să-şi convingă dirigintele s-o lase să-şi termine liceul? Da, că a greşit. De un milion de ori. Putea să avorteze, dar n-a făcut-o. Curaj? Inconştienţă? Interesantă e poziţia colegilor, a cadrelor didactice, chiar şi a oficialilor din inspectorat, care nu au pus-o la zid. Vor să-i dea şansa ca, peste câteva luni, să obţină o diplomă care ar putea-o ajuta să-i ofere un viitor mai bun copilului ei. În aceste condiţii, are dreptul dirigintele să-i refuze acest lucru?
Da, se poate aduce în discuţie aspectul moral. Dar prin faptul că fata a fost, până acum, premiantă şi olimpică, deci a avut un comportament impecabil în liceu, consider că a spălat, oarecum, păcatul comis. A adus pe lume un copil, nu a făcut filme porno!
Acum 21 de ani, colegei mele i s-a permis nu numai să vină la cursuri cu burta la gură, ci şi să se înscrie la examenul de treaptă şi să-l susţină. I-au dat şansa de a merge mai departe, să-şi termine liceul, chiar dacă la seral, pentru că, pe vremea aceea, cine pica la examenul de treaptă, nu avea altă opţiune decât şcoala profesională la care (cel puţin la noi în oraş), ajungeau cei mai slabi elevi.
De ce nu ar mai fi posibil acest lucru şi în anul 2009, când Regulamentul şcolar permite acest lucru?
Cine greşeşte? Dirigintele, care consideră că-şi apără elevii sau cei care o susţin pe proaspăta mămică, profesorii şi responsabilii din inspectorat, care spun că fata poate să vină la şcoală fără probleme? Eleva-mamă, care vrea să înveţe pentru o diplomă? Putem, avem noi dreptul s-o condamnăm că a născut copilul, că nu l-a omorât, că nu l-a abandonat într-un tomberon, că nu l-a dat în grija statului sau spre adopţie? Că doreşte să ducă o viaţă normală, chiar dacă normalul ăsta e cu totul diferit de cel al colegelor de generaţie?
Care ar fi soluţia care i-ar muţumi pe toţi?


Etichete: edit post
4 Responses
  1. Un diriginte sau o diriginta idiot/a, tampit/a! E dreptul ei ce cum si ce. Fiecare isi incepe viata cum si cand doreste. Parintii ar trebui sa fie mai alertati decat dirigintele in cazul asta. Iar eu personal l-as da afara din invatamant pentru acest comportament comunist. Un exemplu de genul acesta in scoala nu ar trebui sa prosteasca pe toata lumea ci poate servi ca un bun exemplu de "asa nu".


  2. Am urmărit pe internet reacţiile celor care au aflat din presă despre acest caz. 99,99% dintre cei care au scris pe forumul ziarului care l-a prezentat, l-au făcut praf pe profesor. Care, culmea!, este cunoscut şi ca scriitor! Tot incredibil e faptul că, deşi e de partea fetei, conducerea liceului nu reuşeşte să-l potolească pe imbecil! Iar comisia trimisă de inspectorat la faţa locului, pentru mediere, n-a făcut, încă, nimic! Până să-l dea afară pe aşa-zisul moralist şi om de cultură, care i-a înjurat într-o scrisoare deschisă ca la uşa cortului pe reporteri, amaninţându-i că-i dă în judecată dacă mai scriu despre el, fata ar putea fi tranferată la altă clasă, în acealşi liecu. Chiar nu pricep de ce nu s-au gândit şi ei la asta!
    Despre situaţia tinerei mămici se pot spune multe. Mama i-a murit de curând, iar tatăl a venit din Italia, unde muncea, tocmai ca s-o susţină, să treacă peste perioada asta.
    Sunt curioasă cum se va rezolva.


  3. daimon Says:

    Stupid, aberant si absolut inuman. Mai ales ca e si scriitor.

    Scoala iti ofera informatii, si eventual, daca ceri si vrei sa accepti, modele de conduita sau modele morale. Nu ti le impune. Sa nu intelegi ca la 17-18 ani cati are fata, probabil este mai dezghetata la minte si mai libera in gandire decat vei putea fi tu vreodata .. e trist.


  4. Am înţeles că, în final, a câştigat fata. Proful s-a retras. Adică a renunţat la dirigenţie şi nici nu mai predă la clasa respectivă.


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu