La începutul acestei veri, cineva a ronţăit nişte seminţe într-o instituţie publică în care obişnuiesc să merg zilnic.
Pentru că nu a avut prin preajmă un coş de gunoi, omul a preferat să arunce cojile după o sobă. A sperat, probabil, că femeia de serviciu va înlătura, în scurtă vreme, urmele trecerii sale prin sala cu pricina.
Ei, bine, s-a înşelat :))
Încă 5 ani cu Băse? Cu Udrea? Cu Videanu? Cu Boc?
DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE (Altfel, să nu te plângi)!!!
De când n-am mai dat pe aici decât ca să citesc ce au scris ceilalţi, am îmbinat, cu succes, utilul cu plăcutul.
Ziua de muncă de vineri a început, de fapt, seara, când am fost la „Balul Bobocilor“ (liceeni, nu studenţi). N-aş putea să mă laud că am fost invitată, pentru că organizatorii nu şi-au manifestat dorinţa ca evenimentul să fie mediatizat...decât la TV. Dar m-au invitat gazdele şi principalii sponsori, drept pentru care m-am bucurat şi de un loc poziţionat ultracentral, de unde am fotografiat şi filmat până când n-am mai avut spaţiu nici pe telefonul mobil, nici pe cardul din aparatul foto...ca să nu mai spun că am plecat spre casă cu acumulatorii pe cota de avarie :)
A fost un show reuşit, pentru că n-a avut timpi morţi, iar pauzele dintre probele de concurs au fost acoperite cu filmuleţe haioase, realizate în timpul pregătirii concursului. Bine gândită treaba :)
Concurentele s-au străduit să fie la înălţimea aşteptărilor deşi nu cred că au auzit şi ele de vorba aia care spune că „de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere“. Au fost drăguţe, nu foarte originale, oarecum spontane şi cam fără imaginaţie. S-au priceput la dat din şolduri, dar nu şi la improvizat texte. Stau mărturie fraze precum „Mă uitam la un bec şi am văzut un elefant care mi-a inspirat iubire“, „Frumuseţea florii se stropeşte cu stropitoarea de la telecomandă“ sau „Am cântărit cu cântarul un cârnaţ şi l-am strivit cu ciocanul“, cu care autoarele au câştigat, în ordine, locurile I, II şi III.
Despre siluete şi standarde nu e cazul să amintesc. Domnişoarele fie au fost prea slabe, fie durdulii (ca să nu spun grase). Dar nostime, pentru că zâmbeau frumos :)
La bal au venit şi două vedete plătite cu bani grei de sponsori. Ea a cântat la spectacol, el după, la petrecerea „miss“-elor (pe care n-am mai onorat-o cu prezenţa). A fost OK.
Chiar dacă numai trei concurente au urcat pe podium, nimeni n-a ieşit în pierdere, aşa că toate fetele au plecat acasă cu braţele pline de flori şi cadouri (foarte valoroase).
Distracţia (mea) de weekend a continuat şi ieri, când am ieşit în patru (eu cu Puiul, prietena mea cu consortul ei), am aflat cu cât se mai dau maşinile în târg, am mâncat o shaormă cu multe calorii şi chips-uri cu multe E-uri.
Pentru că era şi un spectacol, m-am fotografiat cu doi reprezentanţi (tomnatici) ai divertismentului autohton. Pe cel de-al al treilea l-am tras în poză doar pe stradă, n-am avut acelaşi tupeu când l-am văzut ieşind de la budă (şi acum mă întreb dacă s-a spălat pe mâini înainte să-mi dea autograful :)) ).
La un moment dat, ne-a prins ploaia, însă am avut norocul de a ajunge acasă înainte să ne strice dispoziţia.
Azi am început penultima săptămână de lucru din an. Pe 1 decembrie intru în(tr-un binemeritat) concediu. De abia aştept!
...de căsnicie.
Ce repede şi frumos a trecut! Îmi doresc alţi o sută, ba nu...o mie, ba nu...o infinitate petrecuţi împreună cu Puiul meu.
Dacă, pentru unii, actul de la Starea Civilă înseamnă „moartea pasiunii“, la noi nu a fost aşa. A fost o trecere la un nivel superior a unei relaţii de 3 ani şi jumătate.
Nu vreau să fac un bilanţ, nici acum, nici altă dată.
Îmi doresc doar fericirea de acum.
A-nceput de ieri să cadă...câte-un fulg
Acum a stat...
Da, dar e zăpadă! Aseară am crezut că e o glumă. Acum vreo 20 de minute, când m-am trezit şi am hotărât să ies din pătucul cald, nu mi-a venit să cred când l-am văzut pe tata făcând pârtie în curte.
Super! Încă nu mi-am scos puloverele de la naftalină, în şifonier domnesc, încă, tricourile şi bluzele de vară. E clar că am treabă azi :)
Mă doare în gât, strănut (oarecum) des, îmi simt capul greu (în niciun caz de prea multe idei :D ) şi am o uşoară stare de somnolenţă.
Să fie (început de) gripă sau e guturai?
Mi-a fost cam frig după ce am ieşit din casă, azi dimineaţă, deşi mă îmbrăcasem gros. Apoi, şi pe unde am fost, lumea se plângea tot de frig (deşi aparatul de aer condiţionat era în funcţiune), plus că se suflau muci în batiste (de unică folosinţă...sau nu), se strănuta şi se vorbea de AH1N1, precum şi de tot felul de combinaţii trăznite între „aviara gripa“ şi „porciaina gripa“.
Văd că la tv tot despre gripa nouă se vorbeşte. Se pare că merge umăr la umăr cu campania electorală. Să vedem cine e mai tare :)
Mi-am făcut focul şi mă bag la scris, pentru mâine.
Azi, e singur puişorul... :))
Mi-am început ziua cu „This Is It“. Puiul meu mi-a făcut o surpriză şi l-a descărcat de pe net după ce, vreo două zile, l-am tot căutat, fără succes...Ce pot să spun? Filmul nu m-a dezamăgit, pentru că ştiam la ce trebuie să mă aştept, ci mi-a întărit convingerea că revenirea lui Michael ar fi fost un succes. Sigur, aş fi dorit ca documentarul să mai conţină şi ceva pe lângă (o poveste, de exemplu), dar de un lucru sunt sigură: This Is It ar fi fost un show 100% reprezentativ pentru Jackson: imagini, efecte, coregrafie, sunet etc.
Am văzut un Michael în formă, mişcându-se foarte bine la aproape 51 de ani, cu o voce care, încă, suna destul de bine (cred că, pe ici, pe colo, autorii documentarului au mai intervenit cu ceva tehnică, dar nu mai contează) şi cu dorinţa de a oferi totul fanilor care doreau să-l (re)vadă.
Sincer, îmi pare rău că nu mai e. Nici acum nu-mi vine să cred asta.
Sunt sigură, însă, că nu va fi uitat!
Cand erai mai mic timiditatea te facea sa te razvratesti in fata oricarei forme de putere. Atunci inca mai sperai sa schimbi lumea. Intre timp te-ai potolit, ba chiar te-ai retrage sa traiesti in liniste cu cateva hobby-uri. Iti recomandam sa nu te incurci cu oameni bogati, ca astia te trimit la produs.
