Niciodată Singură

La începutul acestei veri, cineva a ronţăit nişte seminţe într-o instituţie publică în care obişnuiesc să merg zilnic.
Pentru că nu a avut prin preajmă un coş de gunoi, omul a preferat să arunce cojile după o sobă. A sperat, probabil, că femeia de serviciu va înlătura, în scurtă vreme, urmele trecerii sale prin sala cu pricina.
Ei, bine, s-a înşelat :))
Niciodată Singură
Încă o săptămână şi gata, intru în concediu! O lună. Ştiu că va trece foooarte repede, însă de abia aştept zilele de relache, chiar dacă mi-am propus să mai fac ceva teren pentru articolele de la începutul lui ianuarie. Din anii anteriori ştiu că în primele zile ale lui Gerar nu prea am ce scrie, aşa că nu-mi va fi foarte greu să mă mobilizez. Plus că programul mi-l voi stabili singură şi nu voi depinde de nimeni! (Se pare că meseria mi-a intrat în sânge mai mult decât aş fi vrut :) )
Ei, uite că trecu şi primul tur al prezidenţialelor. Am umblat lelea toată duminica, în căutarea senzaţionalului de prima pagină. Ori n-am ştiut eu unde se ascunde, ori a fugit el de mine, fapt e că nu ne-am întâlnit, deşi ştiu că am stat tot timpul lângă cine trebuie (cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc :) ).
Deşi la primele ore ale dimineţii lumea nu s-a îngrămădit să voteze, se pare că, per total, oraşul a stat bine cu prezenţa la urne (peste 50%), iar preferaţii au fost, în ordine, Ge-oană, Băse şi Crin( sigur, aş fi preferat ca Băse să iasă din cărţi, dar vox populi...). Sunt sigură că, şi pe 6 decembrie,oamenii de la mine tot pe Geoană vor pune ştampila, în ţară, însă, nu sunt sigură că va fi la fel...Oi trăi şi oi vedea...pentru că acreditarea mea de reprezentant al ziarului e valabilă şi pe 6 decembrie deci, chiar dacă voi fi în concediu, nu cred că mă lasă pe mine inima să stau acasă :)
Ziua de azi promitea să confirme ideea potrivit căreia lunea nici iarba nu creşte...până când am intrat în primărie şi secretara m-a luat repede cu „Vezi că s-a închis şcoala...e carantină din cauza gripei porcine!“. Evident că mi-am luat picioarele-n spinare şi am purces către locul faptei. Pe drum, însă, vocea interioară m-a îndemnat să-l sun pe director care, bineînţeles, a infirmat carantina şi m-a lămurit cum stăteau, de fapt, lucrurile. Una de la profesională s-a îmbolnăvit săptămâna trecută şi, vineri, ar fi leşinat acasă, motiv pentru care familia a sunat la 112 şi fata a fost transportată la spital, unde i s-a făcut testul pentru „porcină“. În dimineaţa asta, DSP-ul a anunţat şcoala că rezultatul e pozitiv, după care a urmat isteria. Asta nu mi-a zis-o tot directorul, ci medicul de la cabinetul şcolar, care mi-a mărturisit că, deşi de la începutul anului le tot spune elevilor şi părinţilor cum e cu gripa asta nouă, are senzaţia că vorbeşte cu pereţii!
În urma confirmării virusului AH1N1, şcoala nu a fost închisă, ci doar clasa unde învăţa fata, iar colegii ei au fost trimişi acasă. Imediat, femeile de serviciu au spălat podelele, stoleria şi băncile cu clor (când m-am dus să văd locul, mirosea de-ţi muta nasul), dar am înţeles că mâine, după ore, se face şi dezinfecţie şi după aia trei zile (26, 27 şi 30) nu se învaţă. Vă daţi seama ce bucuroşi vor fi copiii, mai ales că şi pe 1 decembrie va fi liber :)
De altfel, încă n-am aflat dacă se lucrează pe 30 (am dat un search pe Google, fără succes), dar pentru mine e cam naşpa, pentru că intru în vacanţă pe 1, după un weekend liber pentru toată lumea în care nu prea se întâmplă mare lucru, nu fac teren şi nici nu scriu prea mult. Mă bazez pe faptul că mai e campanie electorală şi o să pice ceva. Asta, ca să nu mă oftic din cauză că voi rămâne, degeaba, în stand by de vineri până luni.
Mai nou, în seara asta, am reuşit să urmăresc şi eu, aproape de la început, emisiunea romaşcanului, pe net. De când îmi propun şi mereu uit. E, uite că azi îi veni rândul. Şi mi-a plăcut :)
Gata pe azi. Am de parcurs nişte bloguri pe care tocmai le-am descoperit.
Bye!


Niciodată Singură
Încă 5 ani cu Băse? Cu Udrea? Cu Videanu? Cu Boc?
DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE (Altfel, să nu te plângi)!!!
Niciodată Singură

Să fie adevărat ce scrie Tiberiu Lovin pe blogul său? Iliescu, coadă de topor? :))
Recunosc, eu nu m-am uitat la TV.

Niciodată Singură
De când n-am mai dat pe aici decât ca să citesc ce au scris ceilalţi, am îmbinat, cu succes, utilul cu plăcutul.
Ziua de muncă de vineri a început, de fapt, seara, când am fost la „Balul Bobocilor“ (liceeni, nu studenţi). N-aş putea să mă laud că am fost invitată, pentru că organizatorii nu şi-au manifestat dorinţa ca evenimentul să fie mediatizat...decât la TV. Dar m-au invitat gazdele şi principalii sponsori, drept pentru care m-am bucurat şi de un loc poziţionat ultracentral, de unde am fotografiat şi filmat până când n-am mai avut spaţiu nici pe telefonul mobil, nici pe cardul din aparatul foto...ca să nu mai spun că am plecat spre casă cu acumulatorii pe cota de avarie :)
A fost un show reuşit, pentru că n-a avut timpi morţi, iar pauzele dintre probele de concurs au fost acoperite cu filmuleţe haioase, realizate în timpul pregătirii concursului. Bine gândită treaba :)
Concurentele s-au străduit să fie la înălţimea aşteptărilor deşi nu cred că au auzit şi ele de vorba aia care spune că „de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere“. Au fost drăguţe, nu foarte originale, oarecum spontane şi cam fără imaginaţie. S-au priceput la dat din şolduri, dar nu şi la improvizat texte. Stau mărturie fraze precum „Mă uitam la un bec şi am văzut un elefant care mi-a inspirat iubire“, „Frumuseţea florii se stropeşte cu stropitoarea de la telecomandă“ sau „Am cântărit cu cântarul un cârnaţ şi l-am strivit cu ciocanul“, cu care autoarele au câştigat, în ordine, locurile I, II şi III.
Despre siluete şi standarde nu e cazul să amintesc. Domnişoarele fie au fost prea slabe, fie durdulii (ca să nu spun grase). Dar nostime, pentru că zâmbeau frumos :)
La bal au venit şi două vedete plătite cu bani grei de sponsori. Ea a cântat la spectacol, el după, la petrecerea „miss“-elor (pe care n-am mai onorat-o cu prezenţa). A fost OK.
Chiar dacă numai trei concurente au urcat pe podium, nimeni n-a ieşit în pierdere, aşa că toate fetele au plecat acasă cu braţele pline de flori şi cadouri (foarte valoroase).
Distracţia (mea) de weekend a continuat şi ieri, când am ieşit în patru (eu cu Puiul, prietena mea cu consortul ei), am aflat cu cât se mai dau maşinile în târg, am mâncat o shaormă cu multe calorii şi chips-uri cu multe E-uri.
Pentru că era şi un spectacol, m-am fotografiat cu doi reprezentanţi (tomnatici) ai divertismentului autohton. Pe cel de-al al treilea l-am tras în poză doar pe stradă, n-am avut acelaşi tupeu când l-am văzut ieşind de la budă (şi acum mă întreb dacă s-a spălat pe mâini înainte să-mi dea autograful :)) ).
La un moment dat, ne-a prins ploaia, însă am avut norocul de a ajunge acasă înainte să ne strice dispoziţia.
Azi am început penultima săptămână de lucru din an. Pe 1 decembrie intru în(tr-un binemeritat) concediu. De abia aştept!
Niciodată Singură
Niciodată Singură
...de căsnicie.
Ce repede şi frumos a trecut! Îmi doresc alţi o sută, ba nu...o mie, ba nu...o infinitate petrecuţi împreună cu Puiul meu.
Dacă, pentru unii, actul de la Starea Civilă înseamnă „moartea pasiunii“, la noi nu a fost aşa. A fost o trecere la un nivel superior a unei relaţii de 3 ani şi jumătate.
Nu vreau să fac un bilanţ, nici acum, nici altă dată.
Îmi doresc doar fericirea de acum.
Niciodată Singură
Cred că ştiu pe cine o să votez. Testul ăsta m-a ajutat :))
Cu ce presedinte al Romaniei esti compatibil?
Esti 73% Antonescu

Cand erai mai mic timiditatea te facea sa te razvratesti in fata oricarei forme de putere. Atunci inca mai sperai sa schimbi lumea. Intre timp te-ai potolit, ba chiar te-ai retrage sa traiesti in liniste cu cateva hobby-uri. Iti recomandam sa nu te incurci cu oameni bogati, ca astia te trimit la produs.



Niciodată Singură
A-nceput de ieri să cadă...câte-un fulg
Acum a stat...

Da, dar e zăpadă! Aseară am crezut că e o glumă. Acum vreo 20 de minute, când m-am trezit şi am hotărât să ies din pătucul cald, nu mi-a venit să cred când l-am văzut pe tata făcând pârtie în curte.
Super! Încă nu mi-am scos puloverele de la naftalină, în şifonier domnesc, încă, tricourile şi bluzele de vară. E clar că am treabă azi :)
Niciodată Singură
...pentru că azi a fost foarte frig, chiar ger, la cele două grade Celsius, cu minus, care s-au înregistrat dimineaţă.
Am plecat la muncă în geacă dar, după o oră şi ceva, mai aveam puţin şi făceam turţuri (la subraţ :)) ), aşa că am revenit acasă şi mi-am luat cojocelul. Altă viaţă!
La un moment dat, se pusese şi pe nins. Ce naiba? Doar nu suntem nici la munte şi nici la mijlocul lui noiembrie (când prima ninsoare). De ce, anul ăsta, iarna vrea să vină mai devreme? Nu-mi place deloc perspectiva de a tremura de frig (vorba vine) încă cinci luni, până când Baba se scutură de ultimul cojoc?
Încă mă doare-n gât, dar nu-mi mai curge nasul. Deci, e bine. N-am luat nicio pastilă. Nu suport. M-am dres cu o cană de vin fiert, cu scorţişoară. La gura sobei. În gura presei a lipsit. Naşpa.
Niciodată Singură
Niciodată Singură
Mă doare în gât, strănut (oarecum) des, îmi simt capul greu (în niciun caz de prea multe idei :D ) şi am o uşoară stare de somnolenţă.
Să fie (început de) gripă sau e guturai?
Mi-a fost cam frig după ce am ieşit din casă, azi dimineaţă, deşi mă îmbrăcasem gros. Apoi, şi pe unde am fost, lumea se plângea tot de frig (deşi aparatul de aer condiţionat era în funcţiune), plus că se suflau muci în batiste (de unică folosinţă...sau nu), se strănuta şi se vorbea de AH1N1, precum şi de tot felul de combinaţii trăznite între „aviara gripa“ şi „porciaina gripa“.
Văd că la tv tot despre gripa nouă se vorbeşte. Se pare că merge umăr la umăr cu campania electorală. Să vedem cine e mai tare :)
Mi-am făcut focul şi mă bag la scris, pentru mâine.
Azi, e singur puişorul... :))
Niciodată Singură
Mi-am început ziua cu „This Is It“. Puiul meu mi-a făcut o surpriză şi l-a descărcat de pe net după ce, vreo două zile, l-am tot căutat, fără succes...
Ce pot să spun? Filmul nu m-a dezamăgit, pentru că ştiam la ce trebuie să mă aştept, ci mi-a întărit convingerea că revenirea lui Michael ar fi fost un succes. Sigur, aş fi dorit ca documentarul să mai conţină şi ceva pe lângă (o poveste, de exemplu), dar de un lucru sunt sigură: This Is It ar fi fost un show 100% reprezentativ pentru Jackson: imagini, efecte, coregrafie, sunet etc.
Am văzut un Michael în formă, mişcându-se foarte bine la aproape 51 de ani, cu o voce care, încă, suna destul de bine (cred că, pe ici, pe colo, autorii documentarului au mai intervenit cu ceva tehnică, dar nu mai contează) şi cu dorinţa de a oferi totul fanilor care doreau să-l (re)vadă.
Sincer, îmi pare rău că nu mai e. Nici acum nu-mi vine să cred asta.
Sunt sigură, însă, că nu va fi uitat!