Niciodată Singură

Roşu şi Negru - Crăciun însângerat


„Ora 13.


Azi e cea mai fericită zi din viaţa mea.
Azi A CĂZUT CEAUŞESCU!“

Asta am consemnat în jurnalul meu, în urmă cu exact 20 de ani, imediat ce Radio România anunţase că „Dictatorul a căzut!“.

Aveam 17 ani, eram în clasa a XII-a şi, în acea perioadă, ascultam zilnic Europa Liberă, singurul mijloc de informare într-un timp când presa scrisă însemna „Scânteia“ şi „România (deloc) Liberă“.
De la Europa Liberă aflasem, cu câteva luni înainte, de „Scrisoarea celor şase“ , de disidenţii Doina Cornea, Ana Blandiana sau Mircea Dinescu şi, nu în ultimul rând, de masacrul de la Timişoara....
Era o zi de vineri, eram singură acasă şi mă refăceam după o hepatită care mă ţinuse câteva zile în spital. Ţin minte că, imediat după anunţul de la Radiojurnal, am sărit din pat, am alergat în sufragerie şi am deschis televizorul. Priveam demonstranţii care ocupaseră Televiziunea şi imaginile cu fuga lui Ceauşescu, dar tot nu-mi venea să cred că era adevărat!
Am ieşit apoi pe balcon. Vecinii începuseră, deja, să iasă din casă, se îmbrăţişau şi arătau semnul victoriei.
În scurtă vreme, au ajuns şi ai mei acasă. Urmăream, cu toţii, imaginile de la televizor sau ascultam ştirile de la radio şi aveam impresia că trăim un vis.
Teama că s-ar putea sfârşi ne-a fost alimentată de evenimentele din zilele care au urmat. „Încă mor oameni. Priveam, ieri, la televizor, şi mă îngrozeam... E traumatizant să vezi un parc din Bucureşti transformat în cimitir, să vezi atâtea înmormântări, să priveşti cadravrele deshumate de la Timişoara... Bucureştiul e rănit, mutilat. Centrul Civic e de nerecunoscut, încă se trage acolo... Până când?“, scriam eu, în jurnal, în cea de-a treia zi de Crăciun din 89.
Mai ţin minte că, după difuzarea filmului cu procesul şi execuţia Ceauşeştilor, o perioadă mi-a fost frică să rămân singură în casă, iar pe 26 ianuarie 1990, ziua de naştere a dictatorului, nu m-am dus la şcoală de teamă ca zvonul referitor la foştii săi susţinători care ameninţaseră cu „În fiecare casă/ Câte-un mort pe masă“ să nu se adeverească!
Tare slabă de înger trebuie să fi fost atunci... dar vremea aia a trecut şi, cu ea, s-au dus şi zilele Revoluţiei de la care, azi, se împlinesc 20 de ani!




Etichete: edit post
1 Response

:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu