Niciodată Singură
Spuneţi şi voi dacă sunt întreagă la minte au ba: aştept cu limba scoasă (vorba vine, nu vă imaginaţi să se întâmple asta, la propriu!) concediul şi în prima zi de liber (aproape) absolut, eu plec la muncă!
Să nu credeţi că mi-au impus şefii asta, ei au spus doar atât: „Te duci în concediu, dar la alegeri, pe 6, eşti pe teren! Pe urmă, faci ce vrei tu!“. Aşa am vrut eu şi a fost mai mult decât OK, fapt care mi-a întărit convingerea că tot ce nu faci din obligaţie, este plăcere (nu vă gândiţi la prostii :)) )!
Prin urmare, am fost la festivitatea organizată de edili de 1 Decembrie şi, pentru prima oară de când scriu la gazetă, nu numai că am stat da capo al fine, ci m-am simţit şi bine, cu toate că era o ceaţă până-n pământ iar la un moment dat a început chiar să burniţeze. N-am avut paradă militară, ca la casele mari, dar ne-am mulţumit cu muzică de fanfară, tot militară, depuneri de coroane şi Te Deum (fără popi, nu se putea), plus un program artistic pregătit de elevii care au suportat cu stoicism vremea potrivnică. Bineînţeles, n-au lipsit discursurile la care n-am fost prea atentă, pentru că, din experienţă, ştiu că-s aceleaşi în fiecare an (pe ici, pe colo se mai schimbă câte un cuvânt ori vreo frază). Şi-apoi, nu degeaba s-a inventat reportofonul :D
După ce s-a terminat festivitatea, am venit acasă şi m-am apucat de scris. Când eram pe punctul de a trimite articolul, cineva din staff-ul administraţiei m-a anunţat că-s aşteptată la sediu, motiv pentru care, o jumătate de oră mai târziu, am ieşit iar.
Era vorba despre un eveniment (oarecum) monden, unde am nimerit ca musca-n lapte, norocul meu fiind că am plecat înainte să mă spurc la bunătăţi :)
Deci, alt text scris într-o zi în care îmi propusesem să fac un grătar şi să stau ca boierii la un pahar de vorbă, în familie.
Evident că nu m-a apucat 10 noaptea trează, pentru că am căzut lată de oboseală.
Azi am intrat în normalitate. Am făcut grătarul programat pentru ieri, dar şi altele în plus (nu vă spun ce, pentru că o să daţi buzna şi n-am pentru toată lumea :)) ).
Bineînţeles, am primit pe mail şi informaţii pentru un nou articol, ceea ce înseamnă că voi scrie din nou ca în zilele de lucru. Ce să fac, dacă oamenii mă caută şi vor să apară la gazetă? Îmi ia mai mult timp să le explic faptul că-s în concediu decât să scriu un text, deci...
Aşa cum călătorului îi stă bine pe drum, şi mie îmi stă bine muncind.
C-aşa-i în viaţă :))

Etichete: edit post
2 Responses

  1. Mulţumesc! Să dea Dumnezeu să fie aşa!


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu