Niciodată Singură
...şi, teoretic, se duce şi iarna asta!
Nu-mi vine să cred că suntem, deja, în februarie, că a trecut mai bine de o lună de la Revelion şi că mi-am reînceput serviciul de aproape cinci săptămâni! Acest din urmă lucru nu-l spun cu o prea mare bucurie, pentru că, în cele cinci săptămâni am acumulat atât de multă energie negativă (ca să nu-i spun stres) încât cu greu mai cred că în decembrie am avut, totuşi, concediu. Greu în presă, la început de an! Mai ales în cea scrisă. În afară de obişnuitele probleme sociale şi economice, apar o mulţime de evenimente, mai mult sau mai puţin plăcute, mai puţin importante pentru tine , dar esenţiale pentru şefii care, mai nou, vor să ai mai multă imaginaţie decât de obicei şi te storc precum o lămâie! Mereu mă întreb cum poate să-ţi ceară imposibilul cineva care, cândva, a făcut, la rându-i, teren, şi care îşi forţa inspiraţia pentru a scrie ceva care să iasă din banalul cotidian şi să aducă vânzare ziarului? Ştiu că e cel mai uşor să te înveţi cu binele, respectiv cu statul pe scaun, aşteptând să-ţi vină moca nişte texte pe care, cel puţin teoretic, trebuie doar să le verifici şi după aia să le dai OK-ul pentru tipar. Cum poţi să uiţi atât de uşor de unde ai plecat şi să nu-ţi dai seama că nu eşti singurul/a care se pricepe la ce faci tu, cocoţat/ă pe scaunul ăla (despre care doar ai impresia că e) privilegiat?
Cred că dorinţa de a fi şeful/a cuiva există în fiecare dintre noi. Şi, de cele mai multe ori, râvnim la aşa ceva nu neapărat pentru a (ne) dovedi că suntem (şi noi) capabili de a ne asuma responsabilităţi, ci mai ales ca să scăpăm de frustrările acumulate în timp, din cauza şefilor în faţa cărora nu prea suflăm, dintr-un milion de motive. Cu alte cuvinte, în primul rând, vrem să ne plătim poliţele, şi de abia după aceea arătăm de ce suntem în stare.
De un timp, şefa mea lipseşte (are un bebe), iar locul i-a fost luat (temporar, fireşte; adică SPER să fie aşa!) de cea mai în vârstă colegă. Partea bună este că, în momentul de faţă, colaborăm destul de bine dar, la început, m-a scos din sărite excesul de zel de care dădea dovadă. Se dădea mai şefă decât şefa, deşi şefa cea adevărată, cu toate ieşirile ei nervoase, ştie cum să te mobilizeze şi să te motiveze ca să scrii textul de care are nevoie. Pentru că şefa-şefă nu a fost promovată în funcţie degeaba, după ce a schimbat, la rându-i, doi şefi.
Mi-ar plăcea să fac şi eu, cândva, doar muncă de redacţie, dar nu să fiu redactor-şef (deşi mai glumesc pe tema asta), pentru că e o răspundere mult prea mare şi nu cred că am calităţi de lider. Sau, în niciun caz, ale acelui lider care văd că se poartă în vremurile astea. Deşi mă bântuie un spirit justiţiar dus până la extrem, sunt prea umană, nu cred că aş putea fi dură, nu cred că aş putea să-mi cert subalternii care mi-au fost ani la rând colegi, nu cred că aş putea să nu-i înţeleg când mi-ar spune că nu au putut rezolva ceva...deşi sunt convinsă că aş face toate astea pentru a face faţă concurenţei. Şi că m-aş urca pe pereţi de nervi dacă aş fi nevoită să repet acelaşi lucru de o mie de ori şi să nu se înţeleagă! N-aş mai vrea să fiu şefă şi pentru că nu vreau să-mi fac duşmani. Oricum îi am, dar nu-i cultiv. Se formează singuri!
Nu ştiu ce (sau dacă) s-a înţeles ceva din ceea ce am scris până acum. Fapt e că nu mai am timp de blog (deşi unii mi-au spus că ar trebui să renunţ la el, dar iete că nu le dau satisfacţie, pentru că au o întreagă blogosferă la dispoziţie care le-ar compensa cu brio absenţa mea din blogroll), dar încerc să ţin pasul cu ce postează preferaţii mei (pe care îi rog să nu se necăjească din cauză că nu mă număr printre abonaţii lor prin feedburner: oricum îi citesc zilnic!), chiar dacă nu intervin cu comentarii. Ca de obicei, nu urmăresc traficul, sunt doar curioasă cine mă vizitează şi de unde (na, am şi eu fixurile mele!).
În rest...sănătoasă şi la fel de fericită cu Puiul meu (că tot se împliniră zilele astea patru anişori de când ne mutarăm împreună! Ehei, ce vremuri! :)) ).
S-auzim de bine!
Etichete: edit post
4 Responses
  1. darias Says:

    Draga mea ,nu stiu daca ai opbservat dar eu am trimis un comentariu prin care ti spuneam ca am adaugat blogul tau si daca doresti un link exchange ,nu mi ai raspuns nimic insa eu am si acum blogul tau in blogroll,daca doresti poate ma adaugi si tu in lista ta de bloguri ,asa ca te invit pe blogul mau http://dariasme.blogspot.com si daca ti place si ma adaugi da mi un semn ,cu drag Darias


  2. @darias: Dacă îmi citeşti cu atenţie blogul, undeva vei găsi postarea „De ce nu fac link exchange“. Mulţumesc pentru faptul că m-ai adăugat în blogroll.


  3. Evergreen Says:

    abia aştept să vină primăvara...


  4. Creatsa Says:

    Ai un premiu la mine pe Blog.


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu