Cine ar fi crezut că o postare de anul trecut îmi va aduce atâţia cititori? Şi nu pentru că situaţia prin care treceam atunci ar fi impresionat blogosfera, ci dintr-un motiv (foarte?) simplu: oamenii cred că textul poate fi un... model de scrisoare.
Potrivit trafic.ro şi feedjit.com, aceştia nimeresc pe blogul meu tastând „scrisoare pentru prietena mea“. Probabil, rândurile mele nu i-au ajutat prea mult să scrie altcuiva o epistolă şi îmi pare rău că i-am dezamăgit (dovadă, n-au lăsat niciun comentariu :)) ). Totuşi, nu înţeleg cum poţi să te inspiri din ceva ce n-ai trăit şi simţit. Dar, dacă în ziua de azi merge cu copy/paste (cel puţin) pentru sms-urile de sărbători, de ce nu ar putea fi adaptate şi scrisorile? Pentru că, nu-i aşa, povestea mea, poate fi şi a ta, dar şi a altcuiva....
Potrivit trafic.ro şi feedjit.com, aceştia nimeresc pe blogul meu tastând „scrisoare pentru prietena mea“. Probabil, rândurile mele nu i-au ajutat prea mult să scrie altcuiva o epistolă şi îmi pare rău că i-am dezamăgit (dovadă, n-au lăsat niciun comentariu :)) ). Totuşi, nu înţeleg cum poţi să te inspiri din ceva ce n-ai trăit şi simţit. Dar, dacă în ziua de azi merge cu copy/paste (cel puţin) pentru sms-urile de sărbători, de ce nu ar putea fi adaptate şi scrisorile? Pentru că, nu-i aşa, povestea mea, poate fi şi a ta, dar şi a altcuiva....







De obicei ne plac acele carti, articole, sau randuri in care ne regasim sentimentele, gandurile, opiniile. Nu toti au harul de le exprima frumos in cuvinte, asa ca, recurg la copy/paste. Desi, atunci cand sentimentul este foarte puternic, se gasesc cu siguranta atat cuvintele cat si ordinea lor.
@D: Sunt de acord (şi)cu tine.