Niciodată Singură
Aceasta este data reuniunii de clasă. Promoţia 1990. Şi acum mă mir: au trecut 20 de ani? Ei, bine, da, au trecut. Cu bune, cu rele, cu bucurii, cu lacrimi, cu reuşite sau eşecuri. Fiecăruia ce i-a fost scris.
Dacă, în ianuarie, când am discutat cu unul dintre colegii mei despre acest eveniment, nimic nu era sigur, iată că, de vreo două-trei săptămâni, lucrurile au început să se lege. La început, am vrut să ne întâlnim la jumătatea lunii iunie dar, ca să ajungă cât mai mulţi dintre colegi, am reprogramat totul în primul weekend din iulie. Sincer, la început, m-am îndoit de faptul că vom reuşi (spun „noi“, pentru că suntem trei care ne ocupăm de proiect) să luăm legătura cu toţi, dar uite că ne-a ajutat Dumnezeu s-o facem şi pe asta.
În ultima perioadă am aflat lucruri noi despre oameni pe care nu i-am mai văzut de ani buni. Aceştia, nu numai că s-au împrăştiat prin toată ţara, Europa, Africa sau SUA, ci au ajuns să practice meserii la care nici nu se gândeau în perioada liceului. Unii sunt şi în funcţii înalte. Aproape toţi au confirmat prezenţa pe 3 iulie. Dacă îşi vor respecta promisiunea, va fi foarte interesantă această revedere după 20 de ani!
Miercuri, mă uitam, împreună cu cei doi foşti colegi cu care fac echipă în organizarea evenimentului, la pozele pe care le-am făcut în anii petrecuţi în liceu. Am remarcat că, fizic, mulţi nici nu ne-am schimbat prea mult, comparativ cu vremea aceea. Iar ca stare de spirit...suntem aproape la fel de veseli şi optimişti, în pofida situaţiilor cu care ne-am confruntat în cele două decenii care au trecut de la Bacalaureat.
Şi acum 10 ani am încercat să ne revedem, pentru a respecta o promisiune pe care ne-o făcuserăm, cu toţii, când am realizat albumul de promoţie. Nu prea ne-a ieşit. Dar nici nu ne-am preocupat prea mult de asta. Când ne-am dat seama că se putea realiza ceva, era deja mult prea târziu, aşa că doar vreo 10 inşi am răspuns la apel. Am vizitat liceul, am petrecut câteva zeci de minute în clasă, încercând să ne reamintim ce locuri ocupam în bănci, după care am plecat, cu toţii, la un restaurant, pentru a ciocni un pahar aniversar. Mi-a plăcut şi atunci, dar n-a fost aşa cum ar fi trebuit. În plus, am stat prea puţin timp împreună. O fostă colegă trebuia să plece la mare, alt fost coleg trebuia să ajungă la nevasta lăuză şi tot aşa.
La 20 de ani va fi altfel. Şi, după cum stau lucrurile acum, n-are cum să nu iasă bine.
Şi, vorba colegului meu: „De abia aştept!“.

Etichete: edit post
0 Responses
:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu