Niciodată Singură
Da, aşa aş vrea s-o văd: din postura de spectator, exact cum privim fiecare ştirile la televizor. Să comentez ori să mă implic doar dacă am ceva de spus sau merită. Să am posibilitatea de a da pe mute ori să schimb canalul. Sau, pur şi simplu, să apăs butonul off.

În această săptămână sunt în vacanţă. V-am mai spus că niciodată nu mi-am mai luat concediu la nici jumătatea anului şi că motivul este stresul care mi-a influenţat negativ existenţa din ultimele săptămâni. Nevoia de odihnă a fost mai puternică decât conştiinciozitatea şi chiar devotamentul cu care îmi fac meseria. Astfel, după ce am terminat pregătirile de Paşte, am încercat să mă rup de lumea exterioară... fizic vorbind. Mă credeţi? N-am mai ieşit în oraş de vineri după-amiază, nu m-am dus nici la Înviere şi, de sâmbătă seara, stau doar în pijamale. Am navigat pe net, ca întotdeauna, pentru că n-am putut să stau departe de calculator, m-am uitat la televizor, am ascultat muzica preferată şi... da, am mâncat, nepermis de mult, raportat la kilogramele în plus acumulate în ultimul an. Dar m-am simţit şi mă simt foarte bine. Aş putea spune chiar privilegiată, pentru că nu-s foarte mulţi cei care îşi permit să lenevească după sărbători (în afară de elevii care au vacanţă). Deşi mi-am propus ca, în aceste zile, atât cât pot, să mă ocup un pic şi de cele casnice, scăpate din mână de ceva vreme, am hotărât să profit din plin de săptămâna de relache. Adică, să nu fac nimic.
Şi încep să resimt efectele normalităţii. Acasă, lângă familie şi lucrurile dragi mie, fără să mă mai intereseze ce se întâmplă în oraş, fără să-mi fac griji că pierd nu ştiu care eveniment sau că nu am ajuns la nu ştiu ce şedinţă sau întâlnire, fără să judec fiecare informaţie cu mintea jurnalistului care trebuie să scrie un text pentru ziua următoare. Timp de o săptămână, sunt liberă să fac exact ceea ce vreau, inclusiv să nu mai răspund la telefonul mobil (pe care l-am şi închis mai devreme). Nu mi-am dorit să plec nicăieri. Ritmul de viaţă dezordonat pe care îl am nu mă mai motivează să aleg o destinaţie de vacanţă. Pur şi simplu, am ajuns să tânjesc după acasă. CÂT MAI MULT TIMP ACASĂ. Liniştită. Dacă se poate, în vârful patului.

Păcat că mă voi reîntoarce prea curând în nebunia pe care o presupune meseria. Dar îmi promit ca, de acum înainte, să am mai multă grijă de mine, să nu-mi mai forţez limitele, să mă opresc atunci când nu mai am putere.
Iar dacă n-o să mai pot rămâne în sistem, să renunţ înainte să fie prea târziu. Societatea nu are nevoie de încă un om bolnav, nu-i aşa?


Etichete: edit post
4 Responses
  1. photozigzag Says:

    Eu sunt eleva in clasa a 10-a...si am o saptamana de vacanta:)..Am ceva teme de facut'....dar exact ca tine, profit din plin de saptaman libera...(cu telefonul inchis). Relaxare placuta in continuare!
    >:D<


  2. Dumitrita Says:

    Desi sunt convinsa ca meriti din plin zilele de odhina, marturisesc ca te invidiez...


  3. @Photozigzag: Mulţumesc, la fel şi ţie! :)
    @Dumitriţa: N-ai pentru ce să mă invidiezi, de luni mă întorc în „junglă“ :)


  4. fluturashroz Says:

    Buna! Am un premiu pentru tine la mine pe blog. Pupici


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu