Niciodată Singură
Şedinţele de judecată în care cel puţin una dintre părţi este un minor sunt nepublice. Aşa spune legea. Nu e ceva nou. Se pare că măsura are ca scop protejarea minorului în cauză, să nu fie traumatizat de reacţia publicului din sală, după ce, însăşi experienţa de a fi implicat într-un proces penal (că la el mă refer) s-ar putea să nu fie una plăcută.
De vreo 7 ani, datorită meseriei, am tot intrat în aşa-numita „sală a paşilor pierduţi“ şi, chiar dacă legea interzicea, teoretic, prezenţa mea la procesele cu minori, preşedintele completului de judecată mi-a permis să asist la audieri.
N-am înţeles niciodată de ce legiuitorul a decis ca acest gen de şedinţe să fie nepublice, pentru că rareori mi-a fost dat să văd adolescenţi aşa-zis traumatizaţi de faptul că sunt judecaţi pentru că au furat de la colegi sau vecini ori că au snopit în bătaie pe alţii. Foarte puţini au recunoscut în totalitate faptele de care au fost acuzaţi, dând vina, bineînţeles, pe anturajul „nesănătos“. Întotdeauna mi s-a părut că părinţii sau tutorii celor în cauză sunt cei mai afectaţi, neavând curajul să ridice privirile din pământ de ruşine.
De cine sau de ce să-i protejăm prin şedinţe nepublice pe cei care, de mici, îşi încep activitatea infracţională? De ce să nu le fie şi lor ruşine de lumea care îi vede acolo, la bară, exact la fel cum le este ruşine părinţilor de faptul că n-au ştiu să-i educe? De ce trebuie să le ascundem identitatea în spatele unor iniţiale, de ce n-avem voie să-i fotografiem?
Găsesc justificat acest gen de protecţie în cazurile de copii abuzaţi. Dar la cei care au vandalizat locuinţe, au furat din magazine, au spart maşini, nu! Când săvârşesc aceste fapte, sunt extrem de curajoşi. În faţa instanţei, sfătuiţi de avocaţi, adoptă atitudinea îngeraşilor neprihăniţi şi, la ultimul cuvânt, cu o sclipire drăcească în priviri promit „să nu mai facă“. Evident, nu se ţin de cuvânt. Şi îi revezi în aceeaşi sală a paşilor pierduţi, cu aceiaşi părinţi ruşinaţi de faptele odraslelor, cu aceiaşi avocaţi care invocă acelaşi anturaj nesănătos...
Etichete: edit post
2 Responses
  1. aiacuparu Says:

    Eu una nu judec, ipocrizie, demagogie,dualism se intalnesc pretutindeni, la orice nivel, in orice societate, insa acestor copii li se mai poate da o sansa...pacat ca la noi in tara sansa asta care ar veni sub forma unor programe de asistenta, consiliere si pregatire corespunzatoare pentru 'viata', nu se poate materializa...si odata un infractor...vei ramane unul si cu putine sanse de reabilitare...si ma intreb....a cui e vina? A parintilor? A copilului, a avocatilor, sau a celor care se multumesc cu un deget amenintatori indreptat inspre cei enumerati mai sus...
    Vor veni si la noi timpurile unde un pistol va face diferenta, atunci toate astea o sa ti se para tampenii...si poate o sa realizezi ca e parte din viata noastra iar facttorul societate isi spune mereu cuvantul.


  2. ca sa facem ce spui tu ar trebui sa gandim... om fi copiat si noi legea din vreun cod penal occidental si cu asta basta :) nu?


:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu