Niciodată Singură
Am avut o perioadă care mi-a cam zdruncinat zdravăn echilibrul interior. Am trecut de la o stare la alta, de la agonie la extaz şi invers. Nu e de mirare: muncă multă, responsabilităţi pe măsură, timpul insuficient pentru câte îmi propun şi aşa mai departe. Singura mea „distracţie" sau, dacă vreţi, singurul mod în care ţin legătura cu spaţiul virtual, a rămas, bineînţeles, Facebook-ul. Dar nici acolo nu am mai postat prea multe în ultima săptămână...
...pentru că vreau la aer! Vreau în vacanţă! S-au adunat atât de multe încât, acum vreo lună, am ajuns la concluzia că, anul ăsta, îmi voi lua o parte din concediu la începutul lui august. Vreau să plec. Nu mi-am stabilit o destinaţie anume, ştiu doar că vreau să ies puţin din spaţiul în care mă mişc acum, că o să-mi închid telefonul de serviciu, că o să las calculatorul şi internetul pentru a mă reîntoarce la lucrurile care mi-au plăcut şi la oamenii care-mi sunt dragi.
În ultimul timp, am conştientizat că am uitat să trăiesc pentru mine, că am făcut şi fac prea multe pentru ceilalţi, de cele mai multe ori fără ca aceştia să merite. Nu-mi pare rău pentru asta. Dar simt că am bateriile descărcate, că trebuie să umplu golul lăsat de cei pe care îi răsplătesc cu bine, când ei îmi fac rău, cu vorba sau fapta. M-a doborât, la propriu, stresul; de câteva săptămâni sunt obosită psihic şi, dacă altădată îmi reveneam gândind pozitiv, acest lucru nu mai ajută. Rezultatul? S-a întâmplat, şi nu o dată, să fiu doborâtă de stări de rău apărute din senin care m-au ţintuit în pat ore întregi. Acestea sunt o dovadă că trebuie să iau o pauză în toate, să-mi îndrept atenţia nu numai către cei care contează cu adevărat în viaţa mea, ci şi către mine.
Dar, peste toate astea, am avut parte şi de momente frumoase. Persoane în faţa cărora am crezut că trec neobservată, mi-au apreciat nu numai activitatea, ci şi felul de a munci şi de a mă comporta. Dacă ar fi numai vorba despre şefi, poate că v-aţi gândi că mă laud... Mă refer, însă, şi la oamenii despre activitatea cărora scriu fără a le menţiona, întotdeauna numele, dar care se recunosc în textele mele.
Pentru mine, acesta este un semn că trebuie să merg mai departe pe drumul pe care l-am început acum 9 ani. Dar, pentru asta, e nevoie şi de pauza despre care scriam la început. De aceea, pe 1 august, voi pune agenda, pixul, reportofonul şi aparatul foto în cui.
Va fi prima mea vacanţă de vară, după 5 ani....
Etichete: edit post
0 Responses
:) :( ;) :D ;;) >:D< :-/ :x :"> :P :-* =(( :-O X( :> B-) :-S #:-S >:) :t(( :)) :| /:) =)) :-B =; :-c :)] ~X( :-h :-t I-) L-) :-& :-$ [-( :O) <:-P (:| =P~ :-? #-o =D> :-SS @-) :^o :-w :-< <):) :o3 :-? %-( :@) ~:> @};- %%- **== (~~) ~O) *-:) >-) :-L [-O< $-) :-" b-( :)>- [-X \:D/ >:/ ;)) :-@ ^:)^ :-j (*) o-> o=> o-+ (%)
/wahaha /hihi /omg /no /dignose /sweat /shock /floor /hmm /XD /blur /blush /nobigdeal /please /bye

Trimiteți un comentariu